Teme de vacanţă

Se termină vara şi, evident, în prag de toamnă trebuie să-mi număr şi eu bobocii. Primul gând care îmi vine în minte se referă la faptul că nu ştiu pe unde a zburat timpul – cred că, dacă nu ar fi fost vacanţa de care m-am bucurat, nu aş putea numi prea multe lucruri despre care să afirm cu certitudine că le-am făcut pentru sufletul meu. Or să fie voci care îmi vor spune: cum adică? Nu eşti tu acum absolventă, ba chiar mai mult decât atât, masterandă? Nu sunt ăştia paşi pe care îi faci pentru evoluţia ta? Şi o să răspund cu toata sinceritatea: ba da, negreşit, sunt paşi care trebuie, însă nu toţi sunt paşi pe care mi-i doresc şi asta nu pentru că i-aş considera inutili, ci din cauza etapelor al căror sfârşit îl marchează.

Să rămân, aşadar, la cel mai important proiect personal al verii, şi anume vacanţa, singura care mi-a adus un suflu nou. Deşi Eurotripul mai fusese parcurs şi în ani(i) precedenţi, parcă cel de anul acesta a fost cel complet, presărat cu de toate: peripeţii, bucurii, nervi, adrenalină, plimbări, seri şi oameni frumoşi etc. Dar dincolo de relaxarea pe care mi-am dorit-o, mi-am propus să nu intru în totalitate cu mintea în vacanţă, ci, dimpotrivă, să o las deschisă analizei şi observaţiei. Am profitat de faptul că am avut acces la modelele de administrare şi de comunicare publică ale unor ţări europene (şi mă refer acum mai ales la Franţa, căci, spre deosebire de celelalte ţări, aici înţelegeam şi limba) şi am încercat să le trec prin filtrul meu de proaspăt comunicator. Am găsit abordări diferite şi mult respect faţă de calitatea de cetăţean, respectiv faţă de cea de turist. Şi asta nu pentru că totul era într-o ordine perfectă, ci pentru că autorităţile şi oamenii se mobilizau perfect în situaţii de criză.

Am ajuns într-un Paris haotic, pentru că autorităţile realizau lucrări de reabilitare pentru diferite tronsoane ale metroului sau  pentru parcări. Însă nicio clipă nu ne-am simţit desconsideraţi sau dezorientaţi, pentru că existau până şi paşi imprimaţi pe asfalt, pentru a ne ghida spre mijlocul de transport alternativ, care suplinea serviciul suspendat. Am întâlnit “RATB-işti” de-ai lor, plasaţi în locuri strategice, îmbrăcaţi în uniformă, care (incredibil, dar adevărat), nu ieşiseră la vânătoare (pentru că acolo nici nu ai cum să nu compostezi biletul, de vreme ce urci numai prin faţă şi eşti supravegheat), ci erau gata să răspundă la orice nelămurire a eventualilor călători dezorientaţi. Şi astfel, nimeni nu se trezea nu nervii întinşi sau nemulţumit, pentru că nici n-ar fi avut de ce: eforturile de compensare a disconfortului erau vizibile şi, în plus, toate mesajele de lămurire aveau o tonalitate de tipul “Lucrăm pentru amenajarea parcării dumneavoastră/pentru îmbunătăţirea calităţii transportului dumneavoastră”. Culmea, nu erau nişte mesaje aruncate la întâmplare, ci efectele erau chiar măsurabile, vizibile, dar, mai ales, rapide.

Am observat în Franţa o concentrare asupra clientului şi a cetăţeanului pe care mi-aş dori să o văd perpetuată şi în context românesc, desigur, respectând proporţiile şi având în vedere diferenţele de mentalitate. Cred însă că modelul ar funcţiona, pentru că scopul lui este de a pune în evidenţă bunul simţ pe care îmi place să cred că fiecare îl avem în noi, într-o mai mică sau mai mare măsură. Am văzut versuri de poezii sau rânduri de proză printate de Primărie şi lipite în metrouri, am văzut mesaje de întâmpinare de tipul “Bine aţi venit în magazinul dumneavoastră!” (Bienvenu dans votre magasin). Am văzut panouri care mi s-au părut a valora mai mult decât 100 de mesaje de call-to-action, căci pe ele scria “îmi iubesc cartierul şi, de aceea, arunc gunoiul în locurile special amenajate”. Şi exemplele pot continua…

Admiraţia mea nu se opreşte însă numai asupra modelelor de comunicare publică, ci vizează şi sectorul comercial privat. Am crezut că e o întâmplare amabilitatea bucătarului unui restaurant care, auzindu-ne dezamăgiţi că nu mai găsim minunata sa quiche lorraine la ora 18 (din motive de închidere la ora 15), s-a oferit să ne pregătească o porţie pe care noi să o putem ridica de la magazinul de vis-à-vis. Ne-am dat însă seama că este o obişnuinţă în Franţa să îţi pui clientul mai presus de orice atunci când am mers în Parc Asterix şi simplul fapt că tricoul care ne plăcea avea un defect (şi era ultimul în magazinul respectiv) l-a determinat pe vânzător să ne rezerve un model identic la magazinul vecin… După toate aceste exemple (cărora le-au mai urmat muulte altele), am realizat că la ei vânzătorul şi-a depăşit de mult timp condiţia, transformându-se în consultant, uneori chiar mai mult, într-un element care poate gândi în locul şefului (şi culmea, o face exact în spiritul acestuia din urmă).

De ce am ales să povestesc toate acestea, în loc să descriu locurile minunate prin care am fost, muzeele şi peisajele, poveştile pe care le-am auzit sau spectacolele pe care le-am văzut? Pentru că, pur şi simplu, de toate acestea dispune din plin şi biata noastră ţară…Nu asta e problema…Însă relaxarea pe care am vrut să o subliniez nu vine neapărat din frumuseţea locurilor, cât din eforturile pe care oamenii le fac pentru a le conserva şi pentru a le pune în valoare…Pentru că problema nu este că noi nu avem ce arăta, ci aceea că nu ştim cum să o facem sau, oricum, dacă ştim, nu suntem deloc sprijiniţi de un sistem supra-individual. Nu vreau să închei cu un gust amar, dimpotriva, tocmai am spus că vacanţa mi-a adus un suflu nou. Cu toate acestea, nu pot să îmi ascund îngrijorarea pentru viitor. Spun asta pentru că, aşa cum afirmam la început, pentru mine se încheie nişte etape şi urmează altele noi, în care presimt că mă voi lovi tot mai frecvent de astfel de discrepanţe. Dar gata cu reflecţiile pesimiste, gata şi cu vacanţa asta, începem să muncim deja pentru cea viitoare :D!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s