Conflictele din lumea oamenilor mari

clipart-children-fighting-1Cand adultii isi rezolva problemele precum copiii, aleg sa nu isi vorbeasca, sa pretinda ca „nu au nimic”, sa isi vorbeasca „pe la spate” sau sa actioneze pe principiul „daca asa mi-a facut el, atunci ii fac si eu la fel”. E ciudat cum inaintarea in varsta aduce, uneori, o lipsa de maturitate mai mare decat cea din anii copilariei.

 

E neplacut, da, sa dai un telefon incomod, sa pui niste intrebari directe sau iti castigi dreptul la replica, pentru ca toate astea ne scot din zona de confort. Insa lucrurile nespuse si adunate intr-un colt al sufletului sunt sursele frustrarilor de mai tarziu, al conflictelor si al regretelor. Aparent, a evita sau a lasa tensiunile sa pluteasca in aer in speranta ca vor disparea de la sine pare sa fie mai la indemana. Asta si pentru ca prea putin se discuta in familie sau in scoala despre exprimarea nemultumirilor intr-o maniera constructiva, fara prejudecati la adresa celuilalt sau prezumtia de vinovatie. Pentru ca alunecam mult mai usor pe panta criticii in stilul pueril, pentru ca ne temem de confruntari si de a ne expune. Gestionarea conflictului / a situatiilor tensionate nu este doar apanajul sefilor, al liderilor, al persoanelor inzestrate cu autoritate sau cu „puteri” salvatoare. Nu. Este o abilitate care ar trebui sa se regaseasca in fiecare dintre noi, asumata constient, de dragul propriei igiene mentale si al cultivarii unor relatii sanatoase cu cei din jur.

Anunțuri

Impresii scandinave

IMG_20170819_194419-PANOSuedia era pe wishlist-ul meu de ceva ani, doar ca nu se ivise momentul oportun sa planific calatoria acolo. Dar anul acesta i-a venit randul, pentru ca mi-am dorit foarte tare o vacanta diferita si racoroasa. Asa ca las mai jos cateva impresii despre sederea mea in aceasta tara, cu mentiunea ca ele nu contin foarte multe detalii logistice, ci mai degraba cateva lucruri care mi-au retinut atentia si pe care nu le gasesti pe site-uri de agentii de turism.

Asadar, am petrecut doua saptamani pline in Malmo, in mijlocul lunii august si m-am bucurat de o temperatura medie de aprox. 20 de grade, cativa nori si nu mai mult de 24 de ore adunate de ploaie 🙂

M-am intors cu aer proaspat in suflet si corp, cu senzatia ca am respirat si ca viata poate sa aiba si un alt ritm! Dincolo de asta, am ramas cu cateva lucruri:

  • PRIDE in catedrala – primul lucru care m-a frapat a fost sa vad un covor in culorile miscarii PRIDE in Catedrala luterana Sf. Petru din Malmo. Asta spune multe despre deschiderea suedezilor (care sunt protestanti), dar si despre absenta constrangerilor religioase.  A propos, cand am intrat in biserica, m-a lovit atmosfera glaciala data de arhitectura gotica, la polul opus fata de „caldura” bisericilor ortodoxe. Am mai remarcat ca nicaieri nu erau cutii unde sa se colecteze donatii pentru biserica.
  • Lund – minunatul orasel situat la 15 min de mers cu trenul de Malmo „miroase” a liniste, studiu, intelectualitate, „boem”-ie. Pe langa Catedrala din gradina Lundagard, unde turistii vin sa admire ceasul astronomic, orasul este celebru pentru Universitatea sa, unde s-au nascut inventii precum rinichiul artificial, bluetooth-ul, imprimanta Inkjet si multe altele. Lista completa a inventiilor este disponibila aici.
  • Gradinile Tivoli (Copenhaga) – am ajuns aici luand trenul din Malmo, care a facut aproximativ 30 de minute, mergand inclusiv pe sub Marea Baltica (pe un pod care a fost construit in perioada 1995-2000, are 8 km si a costat 4 miliarde de euro la vremea lui, cost care ar urma sa fie amortizat pana in 2036). Am optat pentru intrare (120 DKK) + bilet cu numar nelimitat de „calatorii” (240 DKK), pentru ca stiam ca o sa vreau sa simt cum imi sare inima din piept in cele mai traznite atractii. Din punct de vedere al atmosferei, Tivoli nu se compara cu „povestea” spusa de Disneyland, dar are niste atractii pe cinste. Cea mai cea este Vertigo, o nebunie in care ai senzatia ca intreg corpul cantareste de 5 ori mai mult decat greutatea reala, datorita acceleratiei 5G, la viteza de 100 km/h. Interzis cardiacilor, clar!
  • Spectacol pe apa in Malmo – doi tipi faceau ceva ce am vazut pentru prima data in viata, si anume „flyboarding”. Manevrau de la distanta doua sky jet-uri care aveau niste furtune, in varful carora se aflau ei…Incredibil, las filmuletul de mai jos sa vorbeasca de la sine.
  • Avarie in sistemul feroviar – in ziua in care am mers la Tivoli, am prins o problema cu semaforizarea cailor ferate, care a dat tot traficul peste cap, iar noi am avut o intarziere de aproximativ 40 de minute. Deci se intampla si la ei. Ce mi-a placut insa a fost felul in care au gestionat situatia, pentru ca au tinut pasagerii la curent ori de cate ori au avut noutati. Mai mult, inca din tren le-am trimis celor de la Skanetrafik un mesaj privat pe pagina de Facebook, iar ei mi-au spus ca se pot returna banii pentru intarzierile mai mari de 20 de minute, daca se inregistreaza o sesizare. Zis si facut. Dupa cateva conversatii si la ghiseu, lucrurile s-au lamurit si astept acum ca suma sa se intoarca in contul meu (dureaza 10 zile)
  • Festivalul din Malmo – in perioada 11-18 august, am avut ocazia sa vad strazile Malmo-ului pline ochi, ceea ce nu credeam ca este posibil, dupa primele zile petrecute acolo, cand am avut senzatia ca orasul este pustiu. Festivalul a acaparat tot orasul cu standuri, scene, concerte, mini-parcuri de distractii. Concertele la care am apucat sa particip au avut toate un mesaj „social” anti-discriminare, abuzuri, hartuire etc. Festivalul dateaza din 1985 si se spune ca aduna in medie 1,4 milioane de vizitatori la fiecare editie.
  • Turning Torso – un zgarie-nori construit in perioada 2001-2005, pornind de la ideea arhitectului spaniol Santiago Calatrava. Cladirea are 190 de metri, 54 de etaje si 147 de apartamente si este considerata cea mai inalta din regiunea scandinava. Este o constructie spectaculoasa si atipica, daca e sa luam in calcul faptul ca in Malmo cladirile nu sunt foarte inalte (foarte putine dintre ele ating 10 etaje) – orasul este in mod cert dezvoltat pe orizontala si nu pe verticala si este in plin proces de expansiune. Ca sa va faceti o idee despre cat spatiu exista in Malmo, orasul are o populatie de aprox. 250,000 de locuitori, in timp de capacitatea lui este de peste 600,000!
  • Institutul pentru Fericire din Copenhaga – dupa ce am citit „Mica Enciclopedie Hygge. Reteta daneza a fericirii”, am fost super-nerabdatoare sa ajung la acest Institut, care se ocupa cu Cercetare si Dezvoltare in domeniul fericirii. Din pacate, el nu functioneaza si in regim de muzeu, iar CEO-ul, Meik Wiking, nu era disponibil la acel moment. Dar am apucat sa schimb cateva emailuri cu el, pornind de la cateva intrebari pe care i le-am adresat, iar rezultatul se va regasi intr-un articol viitor.
  • Suedia vs. Danemarca – in prezent, intre aceste doua tari este o „rivalitate amicala”, avand in vedere ca regiunea Skåne (din care face parte Malmo-ul) a fost parte din Danemarca pana in secolul 17. Acum, cele doua popoare au ingropat securea razboiului, dar nu rateaza nicio ocazie de a se distra una pe seama celeilalte. Diferenta pe care am remarcat-o in calitate de turist a fost ca Suedia este mai moderna dpdv arhitectural, in timp ce Copenhaga pare mai preocupata de conservare (iar acest lucru a fost evident cand am comparat Helsingborg-ul suedez cu Helsingor-ul danez).

Si doua lucruri care mi se pare ca merita mentionate la final:

  • Malmo este un oras in care te poti intalni cu iepuri pe strada la tot pasul! Acolo unde in mod normal am fi obisnuiti sa vedem sobolani sau alte creaturi neplacute, suedezii au iepurasi. Inclusiv pe santiere 🙂 Despre parcuri nu mai spun, dupa ce se lasa intunericul este un spectacol sa vezi iepurii care ies la rontait de iarba.
  • A fost prima vacanta in care nu am folosit DELOC cash. Se pare ca Suedia si-a propus sa devina „o societate fara bani gheata”, pentru ca am intalnit magazine / restaurante in care era acceptata exclusiv plata cu cardul. Am citit ca pana si donatiile la biserica se fac prin intermediul unei aplicatii mobile 🙂