Despre frici si esecuri, la Impact Hub

Fears-FailuresAm fost incantata sa inchei saptamana trecuta cu un eveniment mai neconventional, organizat de cei de la Impact Hub, pe tema fricilor si a esecurilor – aceste doua notiuni despre care societatea noastra ne invata ca sunt gresite, ca sunt semne de slabiciune si, mai ales, ca misiunea noastra trebuie sa fie sa le neutralizam. Evenimentul m-a atras inca de cand am vazut ca avea sa se incheie printr-o demonstratie sanatoasa de teatru de improvizatie, coordonata de unul dintre trainerii mei, Radu Ciobanasu. Evident, mi-am dorit sa ma bucur de impro si sa vad cum se leaga activitatea asta in contextul larg al conferintei. Pe langa asta, ce mi s-a mai parut interesant a fost mixul de vorbitori din zone foarte diverse, de la alpinisti temerari care au cucerit inaltimile (Alex Gavan), pana la coach-i (Alis Anagnostakis) si oameni de afaceri (Orlando Nicoara, Florin Jianu, Sergiu Negut), toti provocati cu intrebari care mai de care mai indraznete din partea lui Vlad Mixich :).

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, s-a vorbit despre frici dintre cele mai diverse, de la cele personale pana la cele profesionale. Pentru ca s-ar naste un adevarat roman daca as comenta pe marginea fiecarui discurs, o sa las mai jos cateva concluzii pe care mi le-am notat in dreptul fiecarui vorbitor.

Alex Gavan – primul alpinist român care a urcat pe vârful Shisha Pangma (8027 m), din Himalaya

  • Nu exista cunoastere autentica si dezvoltare interioara stand in zona de confort. Daca vrem sa ne accesam adevarata valoare personala, trebuie sa ne permitem luxul de a gresi.
  • Motto-ul sau: Climbing mountains outside, climbing mountains inside – prin obstacolele pe care le depasim in planul existentei exterioare, exploram noi dimensiuni ale existentei interioare.
  • Cu totii avem nevoie de experiente de tip initiatic, de necunoscut, incertitudine, pentru a putea raspunde la intrebarea „Cine suntem?”.
  • Facand o paralele cu viata de zi cu zi a oamenilor care au joburi mai „pamantene”, Alex a punctat foarte bine ca nu intelege sintagma „life after work”. Ce ne arata ea? Cumva ca viata si jobul nu pot coexista? Adica omul performant trebuie sa traiasca intr-o schizoidie de acest tip? Ceva e cu siguranta gresit in acest tip de gandire 🙂

Alis Anagnostakis – trainer, executive coach si consultant in cultura organizationala. Fondator Mindlearners.

  • Filosofia ubuntu (I am what I am because of who we all are) ne invata sa privim competitia dintr-o alta perpectiva, pornind de la premisa increderii (colaborare bazata pe incredere, nu frica). Una dintre povestile care sustin aceasta metafora este disponibila aici.
  • Cartea „Teoria fericirii” a lui Jonathan Haidt ne aduce metafora elefantului si a calaretului, unde elefantul reprezinta emotiile, iar calaretul este ratiunea. Pe scurt, teoria lui Haidt ne spune ca societatea in care traim incurajeaza o educatie debalansata, care, pe masura ce crestem si devenim mai constransi social, duce la neglijarea „elefantului” (adica a emotiilor) in favoarea „calaretului” (a ratiunii). Astfel, ajungem sa cunoastem prea bine calaretul si prea putin elefantul, care se transforma intr-un tiran.
  • Cele 4 mari frici existentiale: moartea, lipsa de sens, libertatea, singuratatea.
  • Daca la inceputurile sale primitive omul se lupta cu fiarele salbaticiei, in prezent el are de-a face cu tigri sociali, care il forteaza sa isi neutralizeze emotiile si sa isi canalizeze eforturile catre control, calcule, rationalizare.
  • Pasi catre un noul mod de gandire: constientizare, etichetare, repozitionare.

Orlando Nicoara

  • E foarte important sa stii ceea ce stii. Cu alte cuvinte, e bine sa stii la ce esti bun, sa iti constientizezi punctele forte astfel incat sa le poti pune in slujba ta. Aici am o completare personala, o vorba pe care parca am citit-o parca la Ion Tiriac, si anume ca „jumatate din a fi destept inseamna sa stii la ce esti prost”.
  • Ia-ti o ora de liniste in singuratate, pentru a te adapta fricii. Invata sa iti traiesti lucid, analitic frica, pentru a o putea gestiona.

Florin Jianu – antreprenor, fost ministru delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism

  • In viziunea dlui Jianul, esecul tine de lucrurile pe care nu le poti controla, mai degraba din sfera personala decat din cea profesionala. Pentru dumnealui, o frica/un esec s-ar lega, de exemplu, de sanatatea celor dragi. In rest, prin tot ceea ce a declarat a lasat sa se inteleaga ca in plan profesional orice este gestionabil.
  • Un sfat din partea antreprenorului: ca sa nu fii luat pe nepregatite, nu trebuie sa pui toate ouale intr-un singur cos.
  • Proiecte lansate in timpul mandatului sau: StartUp Romania, un mix de incubare, educatie antreprenoriala si mentorat, oportunitati de finantare.
  • Modelul de organigrama pe care a incercat sa o implementaze in ministerul pe care l-a condus: US Small Business Administration.
  • Mi-a placut in mod special raspunsul la intrebarea „Cum trebuie sa fie seful – temut sau iubit?”, care a fost „Respectat” 🙂

Sergiu Negut – business angel si consultant pentru cresterea afacerilor

  • A fi antreprenor inseamna sa faci acel ceva pe care nu ti-l cere nimeni, sa iti asumi ca vei fi in permanenta ala tras de urechi pentru ca sfideaza regula.
  • Indiferent de ceea ce faci, e bine sa ai un Personal Board of Advisors cu care sa iti poti valida/dezbate ideile.
  • Un business de succes trebuie pornit de la ceea ce este identificat ca fiind „pe val” – acel ceva care produce o schimbare in societate, in comportamentul consumatorului.
  • Ce il motiveaza pe Sergiu: sa schimbe ceva prin interventia lui.
  • In orice business de antreprenor, inainte de faza de control, e nevoie de faza de inovare.
  • Acolo unde lucrurile merg foarte bine, este greu de implemantat o schimbare, cu alte cuvinte provocarile trebuie cautate acolo unde e loc de oameni „care sa fie trasi de urechi”.

Concluzii Vlad Mixich:

  • Esecul si frica sunt vampiri de energie. Problema nu este sa cum scapam de ei, ci ce facem cu ei.
  • E nevoie de o doza de autism in fata esecului – traire patologica, intensa, dar la timpul prezent.
  • Solutii de adaptare:
    • Intelegerea fricii astfel incat sa o poti logaritma;
    • Esecul trebuie impartit in mai multe probleme mici, care in felul asta ajung sa para doar niste necazuri;
    • Gaseste-ti „ingerul” – partenerul care sa te poate ajuta sa deviezi tensiuneaa;
    • Esueaza repede, invata si fugi inainte;
    • Arunca-te in sentimentul tristetii, fara sa il tratezi ca pe un handicap. Tristetea are sens biologic, creeaza starea de spirit necesara, e o trambulina;
    • Aloca timp singuratatii tale, un timp constructiv, care sa iti permita luxul de a nu fi permanent conectat, in control. Cel putin o data pe luna traieste-ti autentic momentul de singuratate, in care esti doar tu cu tine, fara presiunile exterioare.
  • Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face omul in singuratatea lui”.
Anunțuri

Televiziunea si Craciunul

merry

Goana dupa cadouri a facut ca Enciclopedia Craciunului sa imi cada in mana si sa imi dezvaluie lucruri fascinante despre sarbatoarea aceasta si inceputurile sale televizate. Las aici cateva dintre randurile care mi-au atras atentia:

  • Craciunul a fost prima data prezent in emisiunile televizate in jurul anilor 1950, iar primul spectacol de gen a fost Amahl si vizitatorii din noapte de Gian Carlo Menotti (partitura de opera intr-un singur act), produs in studiourile NBC pentru Craciunul anului 1951.
  • primul „program special de Craciun” de succes a fost One Hour in Wonderland, difuzat in ziua de Craciun in 1950, ca prim produs de televiziune marca Walt Disney.
  • filmele de animatie cu tematica de sezon care s-au consacrat au fost Rudolph, the Red-Nose Reindeer (1964), A Charlie Brown Christmas (1965), How the Grinch Stole Christmas (1966) si The Little Drummer Boy (1968). Mai tarziu, cateva seriale au reusit sa devina in mentalul colectiv drept programe care ilustreaza adevarata semnificatie a Craciunului: The Waltons, The Best Christmas Pageant Ever (1983) si A Child’s Christmas in Wales (1986).
  • Craciunul la televizor a devenit parte din modul in care oamenii sarbatoresc, insa obiceiurile mediatice difera in functie de tara/regiune: britanicii urmaresc mesajul regal, cei din tarile scandinave sunt loiali productiilor Walt Disney, in timp ce in multe regiuni din lume oamenii asteapta la televizor slujba oficiata de Papa la miezul noptii in Roma.
  • in Islanda, la ora 5 dupa-amiaza programele TV sunt intrerupte in ziua de Ajun, pentru ca oamenii sa ia in tihna masa impreuna, sa deschida cadourile si sa asculte slujba de seara difuzata la radio.

Sursa foto

Ora de Programare in Romania

hour of codeIn perioada 8-14 decembrie are loc la nivel international Computer Science Week (CSW), prilej cu care asociatia ADFABER – Technology for Social Change a organizat Hour of Code (Ora de Programare) si in Romania.

Pe scurt, obiectivul Hour of Code este de a mobiliza cat mai multi profesori de orice profil sa organizeze in clasele lor o ora de programare, in care copiii sa parcurga tutorialele disponibile pe site. Profesorii si copiii au fost publicul principal al proiectului, insa la fel de bine orice individ a putut si poate face tutorialele acasa, pe cont propriu.

Astazi fiind ultima zi din cadrul CSW, profit de ocazie sa ii indemn pe toti cei interesati, copii, parinti, profesori etc. sa se alature celor peste 330.000 de romani care au incercat Ora de Programare si au obtinut diploma de participare. Personal, m-am distrat programand cu Anna si Elsa, eroinele din „Frozen„. A fost o ora cu 20 de puzzle-uri extrem de amuzante, dar si cu putina nostalgie, pentru ca mi-am amintit de programarea in Pascal care imi dadea dureri de cap in liceu, la orele de informatica. Recunosc ca de data asta a fost mai usor ca atunci, poate si pentru ca totul s-a intamplat intr-un decor sarbatoresc si sub mai putina presiune 🙂

E important de mentionat ca oricine poate invata programare: nu ai nevoie de cunostinte speciale, doar de bunavointa si putin spirit ludic activat, singura recomandare fiind ca „studentii” sa aiba intre 4 si 104 ani 🙂 Mai jos va las filmuletul de prezentare Hour of Code la nivel mondial, precum si diploma proprie, pe care insa o puteti primi si voi daca parcurgeti tutorialul de o ora.

hour of code Anca Amariei

Si daca nici asa nu v-am convins ca merita incercarea, va mai las un filmulet in care Mark Zuckerberg, Bill Gates si altii puncteaza experienta lor cu programarea.

Zambete la plic pentru cititorii Bibliotecii Metropolitane Bucuresti

10856524_831410296915268_3843082630855244931_oAm avut astazi bucuria sa pun Zambete la plic. Suna ciudat, da, chiar si pentru mine – niciodata nu m-am gandit la un plic ca la un „depozit” de zambete 🙂 Dar iata ca se poate. Mai precis, am participat la Atelierul de comunicare scrisa pus la cale de Claudia de la Asociatia Devision.

Pe Claudia am cunoscut-o anul trecut, cand am colaborat pentru cursurile Scolii de PR Chelgate – a fost de-ajuns sa vorbim de vreo 2 ori ca sa-mi dau seama ca e un om pus pe fapte mari si proiecte de suflet. Printre acestea se numara si „Zambete la plic”, aflat deja la cea de-a doua editie. Pe scurt, obiectivul acestui demers a fost acela de a aduce zambete pe fetele oamenilor in momente neasteptate, chiar si fara motiv, fructificand elementul-supriza la care fiecare dintre noi reactioneaza. Prima editie a fost in octombrie anul acesta, cand trecatorii din Parcul Cismigiu si din Gara de Nord au primit plicuri cu mesaje frumoase, scrise de voluntarii Devision.

Astazi, misiunea s-a schimbat putin, in sensul ca in urma atelierului nostru s-au nascut cateva sute de plicuri cu mesaje scrise de mana, care vor fi puse in cartile din bibliotecile afiliate Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Asadar, cine va imprumuta In perioada urmatoare carti dintr-una din cele peste 30 de filiale arondate BMB, are sansa sa primeasca un zambet la plic, pe care e incurajat sa il posteze pe pagina de Facebook a BMB, cu hashtagul #zambetlaplic.

Pana atunci, va las cateva motive bine intemeiate pentru care ar trebui sa incercam sa zambim mai mult:

  • Beneficiile zambetului apar chiar si in situatii neplacute: zambetul amelioreaza durerea, contribuind chiar la vindecarea mai rapida a suferindului. Cand zambim, muschii antrenati in acest „proces” trimit un mesaj catre creier, care astfel „comanda” eliberarea de endorfine, moleculele fericirii. Pe cale de consecinta, nivelul cortizolului (hormonul opus, responsabil cu starile de nervozitate) scade, reducandu-se sursele de stres.
  • Cand ne incruntam, folosim 43 de muschi ai fetei, in timp ce un zambet solicita doar 17 muschi. Asadar, de ce sa nu fim mai „economi”?
  • Copiii zambesc in medie de 400 de ori/zi, in timp ce adultii de doar 20 ori/zi.
  • Un zambet chiar si fortat pacaleste creierul, care astfel evoca emotii pozitive (ipoteza feedback-ului facial din teoriile behavioriste). Astfel, zambetul poate fi folosit ca terapie in diverse afectiuni sau traume.

Despre scrisul de mana:

  • Specialistii in neurostiinta spun ca scrisul de mana activeaza parti ale creierului care favorizeaza invatarea mai rapida si mai eficienta.
  • Un mesaj scris de mana inseamna o experienta mai intima, o valorizare a destinatarului, un grad mai mare de personalizare. De exemplu, o scrisoare de intentie are sanse mai mari sa fie luata in seama daca este scrisa de mana.
  • Daca seara inainte de culcare ne scriem de mana pe o foaie de hartie obiectivele pentru a doua zi, avem sanse sa fim mult mai productivi. La fel, daca scriem la finalul zilei macar 3 motive pentru care suntem recunoscatori, calitatea somnului va spori considerabil.
  • Incepand cu 2016, in scolile din Finlanda nu se vor mai preda scrisul de mana si caligrafia, aceste discipline fiind inlocuite cu ore in care elevii vor fi invatati sa tasteze. Stirea pe larg aici.

Asadar, cum vi se pare ideea? Puteti face experimentul si incercati sa surprindeti pe cineva drag sau chiar un strain cu un mesaj frumos, scris de mana si ambalat intr-un plic. Reactiile vor fi cu siguranta spectaculoase 🙂

In incheiere, va las cu trailerul filmului „The Letter Writer”, care a inspirat proiectul Zambete la plic si pe care il am pe watchlist pentru zilele urmatoare. Am auzit ca e foarte potrivit pentru perioada sarbatorilor.

[Later edit] Si un scurt material audio despre proiect, parte dintr-un interviu pentru Radio Romania:

5 intrebari pentru Scott Monty, Executive Vice President, Strategy @ SHIFT Communications

10383850_10152203281116625_3242684369294555464_oPe Scott Monty am avut onoarea sa il cunosc acum 2 ani, cand am participat la Cel de-al doilea summit de social media si PR, organizat de Ragan Communications la Amsterdam. A fost un moment extrem de emotionant pentru mine, dat fiind ca aveam sa il audiez cu acest prilej pe cel care imi servise drept studiu de caz pentru lucrarea de disertatie. Scott, pe vremea aceea Global Digital & Multimedia Communications Manager la Ford Motors Company, m-a cucerit iremediabil inca de cand am avut prima interactiune: eu, nerabdatoare sa iau un autograf pe lucrarea mea si sa schimbam cateva vorbe, iar el, impresionat ca a ajuns deja subiect de discutie pe agendele studentilor. Am legat o prietenia frumoasa pe care insa distanta ne permite sa o intretinem sporadic. Insa Scott a fost politicos si deschis, exact asa cum l-am cunoscut, acceptand imediat cand l-am rugat sa schiteze cateva intrebari pentru acest articol. Asadar, doamnelor si domnilor, va las cu mare bucurie mai jos, in exclusivitate pentru cititorii din Romania :), 5 intrebari & raspunsuri despre lumea asta digitala care pare tot mai greu de sistematizat, dar pe care Scott Monty a incercat sa o desluseasca pentru cei care inca mai sunt rabdatori:

1. Care sunt top 5 abilitati digitale pe care tinerii profesionisti in comunicare ar trebui sa le caute in prezent?Industria comunicarii este intr-o permanenta schimbare si adaptare la mediul digital, asadar iata cateva abilitati/specializari pe care le vad esentiale pentru practicienii sai:

  • Analiza datelor: abilitatea si necesitatea de a masura rezultatele din mediul digital sunt mai puternice ca oricand. Pe masura ce inteleg cum sa gandeasca si sa interpreteze datele, comunicatorii trebuie sa poata descifra interdependentele si intelege tendintele rezultate in urma analizarii datelor.
  • Zona vizuala: in mod traditional, comunicatorii au fost antrenati pentru interviuri, profile, comunicare cu angajatii, comunicate de presa – toate acestea gravitand in jurul scrisului. Era digitala le cere sa fie « povestitori » mai iscusiti intr-o paleta extinsa de de medii, iar asta include zona vizuala. Video-urile, pozele, infograficele si altele asemanatoare sunt necesare in universul mobil digital.
  • Codificare: o intelegere aprofundata a zonei tehnice este utila. E drept, comunicatorul nu trebuie sa stie neaparat sa construiasca un cod (desi cunoasterea de baza a HTML-ului este de ajutor), insa ar trebui sa inteleaga elementele de baza ale codificarii, ale constructiei de site-uri si aplicatii, ca sa poata face recomandari.
  • Social: fara indoiala, elementele care tin de zona de « socializare » sunt esentiale in peisajul digital de azi. Dar dincolo de a intelege cum sa utilizezi platformele, este util sa intelegem ce oferte comerciale au brandurile la dispozitie, cum functioneaza promotiile platite si cum sa construim un program eficient care mai degraba sa includa componenta sociala inca de la inceput decat sa o adauge la final, dupa ce intregul plan a fost dezvoltat.
  • Strategie: pare un termen relativ vag, insa strategia este elementul cheie daca vrei sa ai succes. Comunicatorii ar trebui sa cunoasca in profunzime fortele care domina piata, competitia, celelate segmente ale afacerii in afara de marketing si comunicare, pentru a le putea aborda unitar.

2. Ce discipline digitale crezi ca sunt un « must » si ar trebui, de exemplu, sa fie incluse in programa academica a univeristatilor cu profile de comunicare?

Pornind de la enumerarea de mai sus, as spune fara sa stau pe ganduri ca zona de analytics si strategie ar trebuie sa faca parte din programa scolara. Studentii vor avea nevoie sa inteleaga si sa interpreteze date pentru a putea vorbi mai departe despre strategie, audiente, storytelling, iar un curs care sa ii introduca in universul cifrelor ar fi esential.

3. Cum crezi ca va arata jobul unui community manager/social media manager peste 10 ani? Care vor fi principalele schimbari?

Daca nu cumva s-a intamplat asta deja, ar trebui sa fie o integrare mai stransa intre zona de actiune a community manager-ului si serviciul de relatii cu clientii, departamentul dezvoltare de produse si celelalte zone ale afacerii care ar putea beneficia de pe urma feedback-ului comunitatii. Una este sa planifici continutul si sa il partajezi in cadrul comunitatilor, alta sa parcurgi circuitul complet, transmitand mai departe feedbackul in cadrul organizatiei.

4. Care este cea mai recenta campanie digitala care ti-a atras atentia si de ce?

In State, campania ALS #IceBucketChallenge a fost un succes major. A inceput in Boston cu scopul de a solidariza cu cauza unui jucator de fotbal care sufera de scleroza amiotrofica laterala („Lou Gerhig’s Disease”), prin etichetarea participantilor de catre prieteni care indemnau la “baia” cu cuburi de gheata pentru a dona astfel $10 pentru cercetare. Pana acum, campania a strans $31 milioane si a facut inconjurul internetului. Simplitatea, abilitatea de a se viraliza si natura haioasa au contribuit la succesul sau, care a vizat o cauza nobila.

5. Care sunt principalele tale surse de informare zilnica in materie de stiri digitale? Ce ai recomanda comunicatorilor sa citeasca pentru a fi conectati la cele mai recente vesti din lumea digitala ?

Am multe surse, incluzand aici lista de persoane pe care le urmaresc pe Twitter, insa cateva dintre site-urile pe care intru in mod constant sunt:

Daca l-ati indragit inca din aceste randuri pe Scott, va inviti sa il urmariti pe blogul sau, pe pagina de Facebook sau pe contul de Twitter. De asemenea, daca aveti curiozitati pe care ati vrea sa i le adresati, sunt bucuroasa sa i le semnalez. Enjoy!

Sursa foto: http://www.facebook.com/scott.monty

***

English version

5 questions for Scott Monty, Executive Vice President, Strategy, SHIFT Communications

I had the honour to meet Scott Monty 2 years ago, when I participated at The 2nd PR and Social Media Summit organized by Ragan Communications in Amsterdam. It was an extremely exciting moment for me, given that I was about to hear speaking the one that had served me as case study for my dissertation. Scott, who was at that moment Global Digital & Multimedia Communications Manager at Ford Motors Company, irremediably overreached me since our very first interaction: I, eager to get an autograph from him on my paper and to exchange some impressions, and him, impressed for being already a topic on the students’ agenda. We stroke up a friendship which is however affected by the distance. But Scott remained polite, open and kind, just exactly how I met him, and immediately accepted to draft some answers for the interview in this article when I kindly asked him. So, ladies and gentlemen, I leave you with great joy, exclusively for the Romanian readers, 5 Q&As about this digital world which seems more and more difficult to systematize, but which Scott Monty tried to explain away for all the curious out there:

 1. What are the top 5 digital skills that young communicators should look after nowadays?

As the communications industry continues to change and to adapt to digital environments, these are the key skills/specialties that I see as key to communicators:

  • Analytics: The ability and necessity to measure results in a digital environment is stronger than ever. By understanding how to think about and interpret data, communicators need to be able to draw inferences and understand trends by analysing the data.
  • Visuals: Traditionally, communicators have been trained in writing. Interviews, profiles, employee updates, press releases – all are based on writing. The digital age requires that the communicator be a better storyteller in a variety of media, and that includes visuals. Video, photos, infographics and the like are necessary in a mobile and digital world.
  • Coding: A strong understanding of the technical side of the profession is helpful. While the communicator doesn’t necessarily need to know how to code (although some basic HTML is certainly helpful), they should understand the basic elements of coding and building sites and apps so that they can make recommendations and u
  • Social: Without a doubt, social is a key element in anything digital today. But more than understanding how to use the platforms, it is helpful to understand the offerings to brands, how paid promotions fit in, and how to build an effective program that includes social from the beginning, rather than adding it on after the plan is fully developed.
  • Strategy: It’s a rather vague term, but strategy is a key element to being successful. Communicators should have a keen knowledge of market forces, competition, the parts of a business other than communications or marketing, and how they all come together.

2. What digital topics do you think that are a „must” and should be introduced in the academic curricula in the universities for communication students?

Looking at the topics above, I would say a course in analytics and statistics that is shared with a business school. They’ll need to understand and interpret data to inform strategy, audience, storytelling and more, and a course that introduces them to the numbers would be essential.

3. How do you think that a community manager / social media manager job will look like in the next 10 years? Which are going to be the main changes?

If it hasn’t already happened, there should be a tighter integration between the community manager and customer service, product development and other areas of the business that can benefit from the feedback of the community. It’s one thing to plan content and share across communities; it’s quite another to make that a loop and feed it back into the organization.

4. Which is the latest digital campaign that drove your attention/ you consider successful and why?

In the United States, the ALS #IceBucketChallenge was a major success. It began in Boston to show solidarity toward a college football player who is suffering from amyotrophic lateral sclerosis („Lou Gerhig’s Disease”), with participants being tagged by friends to dump a bucket of ice water over their heads and donate $10 to ALS research, or to simply donate $100. To date, the campaign has raised over $31 million and has taken the internet by storm. Its simplicity, ability to be repeated, and fun nature have contributed to its success, as has its good cause.

5. Which are your main daily sources for information when it comes about digital news? What would you recommend young communicators to read in order to stay up-to-date?

I have a lot of sources, including people in my Twitter lists, but some of the sites I visit regularly include:

If you already like Scott for his lines here, be my guests and follow him on his blog, his Facebook page or Twitter account. Also, if you have curiosities to address him, I would be more than glad to notify him! Enjoy!

 

Despre leadershipul narativ – 10 reguli de aur

cropped-image3In pelerinajele mele din ultima perioada, am avut ocazia sa rasfoiesc foarte multe reviste prin aeroporturi. Si am avut placuta surpriza sa gasesc prin ele articole foarte interesante, de multe ori la inaltimea celor din publicatii reputate. Cea mai recenta astfel de experienta am avut-o cu revista Business Life a celor de la British Airways. Am gasit in ea un articol fascinant, in primul rand pentru ca era strans legat de domeniul comunicarii si, in al doilea rand, pentru ca trata un concept nou pentru mine: leadershipul narativ. Documentandu-ma mai atent, am aflat mai multe: leadershipul narativ se refera la puterea pe care o pot exercita povestile asupra comunicarii organizationale interne si externe, contribuind la dezvoltarea echipelor de lideri, la crearea scenariilor pentru viitoare strategii, la cresterea liderilor individuali, la construirea si mentinerea coeziunii intre angajatii si partile implicate in diverse activitati. Pe scurt, se refera la strategii discursive ale liderilor menite sa genereze o poveste cu care ascultatorii sa se identifice.

Pornind de la aceasta definitie, autorul articolului lista 10 indicatii pretioase pentru a construi un astfel de discurs. Le las aici, pentru ca mi se par o sinteza foarte buna de care trebuie tinut cont atunci cand pregatim sau sustinem prezentari in fata unui public:

  1. Folositi selectiv povestile – un discurs supraincarcat de date, analize, opinii, argumente va fi mai degraba confuzant decat autentic. Povestea trebuia sa activeze imaginatia si emotiile receptorului, nu sa il sugrume in hatisul detaliilor. Atentie, deci, la cele cateva piste pe care decideti sa le urmati!
  2. Ascultati inainte sa vorbiti – o poveste bine spusa se bazeaza pe o buna cunoastere a audientei si a nevoilor sale. Atunci cand incepeti sa le vorbiti oamenilor in termenii asteptarilor pe care le au, atentia lor va fi deja pe jumatate castigata.
  3. Alegeti cu atentie obiectivele – o poveste care are un scop bine definit inca de la bun inceput are sanse considerabil sporite sa determine efectele scontate asupra audientei. Daca la pct. 2 era vorba despre a cunoaste asteptarile de la celalalt capat al firului, aici ne referim la a seta propriile asteptari si a urma acest fir conducator de-a lungul intregului discurs.
  4. Personalizati – nu mai e un secret ca povestile sunt de succes atunci cand pun in centrul atentiei un erou, altul decat naratorul. Desigur, ramane valabil ca intre el si poveste trebuie sa se creeze o legatura care sa transpara pe parcursul discursului.
  5. Autenticitatea – o poveste in care elementele expozitiunii (personaje si relatiile dintre ele, loc, timp) sunt clar definite este verosimila si face ca intamplarile sa fie “traite” de auditoriu.
  6. Invatati povestea, nu cuvintele – multi vorbitori cad in capcana memorarii discursurilor. Dimpotriva, secretul este stabilirea si respectarea unui schelet discursiv si, mai presus de orice, increderea in propriile abilitati oratorice. In final, esentiala ramane repetarea discursului cu voce tare si solicitarea de feedback din partea ascultatorilor.
  7. Creati o legatura cu audienta – prin contact vizual, atat pentru a observa, cat si pentru a va face remarcati. Povestea devine mai puternica atunci cand exista conexiune bilaterala cu publicul, care practic ia astfel pulsul discursului.
  8. Folositi un limbaj accesibil – elementele de jargon nu fac decat sa oboseasca si sa defocuseze o audienta, care astfel isi va dedica intreaga atentie descifrarii terminologiei greoaie, in detrimentul receptarii mesajelor-cheie.
  9. Lasati povestea sa…isi spuna povestea – ascultatorii trebuie sa descifreze talcul povestii singuri, oricat de mare ar fi tentatia de a le “traduce” ceea ce ati vrut sa transmiteti de-a lungul intregului discurs. Incurajati-le momentul reflexiv si lasati-i pe ei sa traga concluzia! Maiestria consta in a-i ghida prin tehnici discursive printr-un tunel la capatul caruia sa se regaseasca mesajul cu care vreti ca ei sa ramana in minte.
  10. Amintiti-va ca in fiecare dintre noi exista un povestitor – daca ati spus o poveste buna, atunci in mod cert ati castigat o audienta binevoitoare!

Daca v-am starnit interesul asupra conceptului de leadership narativ, gasiti mai multe detalii, plus articolul de mai sus in versiunea sa originala, in engleza, aici.

8 lectii invatate in 6 ani de munca

Daca anul trecut pe vremea asta m-am gandit sa scriu despre « multumesc » si « bravo » cu prilej aniversar profesional, de data asta am pus pe lista cateva lectii invatate in cei 6 ani de munca recent impliniti. Le las si aici, cu intentia sa revin asupra lor si sa le completez, pe masura ce se mai contureaza ceva demn de povestit 🙂 Nota: evident, ele sunt inspirate din experienta mea de om de comunicare, insa in mare parte sunt aplicabile, cred, in orice domeniu.

Asadar:

  1. Fii specific – atunci cand soliciti ceva, fii cat mai explicit si mai generos in detalii, astfel incat brief-ul tau sa fie inteles de destinatar. Foloseste un limbaj comun, mai ales cand trebuie sa “traduci” cuiva dintr-o alta ramura profesionala termeni din propriul camp de munca. Intotdeauna cauta sa decodifici mesajul, asta, desigur, in cazul in care obiectivul este unul constructiv, iar nu punerea in dificultate a interlocutorului 🙂
  2. Hraneste-ti simtul critic – aici pot fi doua situatii: prima, cea in care esti la inceput si privesti noul drum dintr-o perspectiva exotica, idolatra; cea de-a doua, cand ai intrat intr-o zona de confort “calduta“, in care la panda stau autosuficienta/resemnarea. In ambele cazuri, exista un mare risc: inexistenta/diminuarea/disparitia simtului critic, calea cea mai sigura catre limitarea cresterii. Asadar, hraneste-ti simtul critic, nu in sensul in care trebuie sa te transformi intr-un artagos vesnic nemultumit, ci in sensul in care sa iti pastrezi mintea agera, vie si dornica sa caute si solutii secundare, altele decat cele care se ivesc “la prima mana“.
  3. Incadreaza in timp – un principiu important, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. In general, activitatile carora nu le trasam un cadru temporal sunt predispuse la a fi prelungite la infinit, amanate, tratate superficial. Deci, daca ai un obiectiv bine definit la care tii, seteaza pentru el un reper de timp, pe care urmareste sa il respecte toate partile implicate ;).
  4. Alege-ti cuvintele cu grija – cand studiam comunicarea interpersonala si strategiile interactionale in facultate & la master, inca nu constientizam importanta acestor discipline. Abia in practica mi-am dat seama cat de multa diferenta este intre „trebuie” vs. “te rog sa”, “vreau” vs. „mi-ar fi util”, „da-mi” vs. „hai sa vedem cum putem face rost”. Ca sa nu mai vorbim despre politete nedisimulata, umor si simt ludic, trei „arme” care fac minuni chiar si in situatii greu de dezamorsat.
  5. Fii curios si ai curaj sa gresesti – sau macar sa fii atent la greselile celorlalti si sa inveti din ele. Un lucru pe care l-am invatat din lectiile de teatru de improvizatie este sa fiu mai ingaduitoare cu mine insami chiar si atunci cand gresesc si, mai mult decat atat, sa am curajul sa incerc. Despre asta am mai scris cu o alta ocazie aici.
  6. From human-to-human – noul concept care se vehiculeaza acum este cel de H2H, pornind de la principiul ca “Businesses do not have emotion. People do” (sursa), un prilej ideal pentru fructificarea discutiilor informale, purtate in cadre neconventionale si care de obicei scot la iveala detalii esentiale. In meseria de comunicator in special, in care se vorbeste tot mai mult despre brand journalism si organizatia ca media outlet, cele mai multe oportunitati de comunicare rasar din astfel de contexte.
  7. Nu te baza intotdeauna pe intuitia celorlalti – suna banal, da, insa am remarcat in toti anii acestia ca majoritatea conflictelor apar pe fondul lipsei de comunicare dintre oameni; mai precis, pentru ca ei se asteapta ca lucruri nespuse (din varii motive: lipsa de timp, de interes etc.) sa fie intelese sau intuite si, mai mult decat atat, incorporate implicit in decizii sau in planuri de actiune. Deci, oricat de neplacut sau complicat ar fi subiectul, o discutie de 5 minute intre oamenii-cheie implicati intr-un proiect poate salva munca, timp si nervi pretiosi :).
  8. Managementul asteptarilor – in special in profesia de comunicator, o componenta importanta este cea de educare – de obicei, obiectivele sunt de educare a publicurilor externe, insa la fel de importanta este educarea publicurilor interne. Ma refer aici la legitimarea profesiei, la explicarea modului sau de functionare, astfel incat toti stakeholderii interni (de la angajati pana la top management) sa inteleaga si sa sustina aceasta functiune cu reguli & mecanisme atat de speciale (care implica faptul ca telefonul ar putea sa sune la 2 dimineata si sa fie nevoie de conceperea unei declaratii oficiale in 10 minute).

 

Eticheta propriei profesii

Imagine

„Practice what you preach” –  un principiu pe care il vad de multe ori incalcat, cand vine vorba despre coerenta dintre ceea ce pledezi in meserie si exemplul personal. Imi plac oamenii consecventi, care isi respecta crezul profesional si dincolo de cadrul in care si-l pun in aplicare si conventiile aferente. Asadar:

 

 

 

–          Daca esti om de comunicare, nu da deloc bine sa cazi in capcana greselilor gramaticale, in vorbire sau in scris. Daca „persoana care o iubesti” sau „cartea care ai citit-o” sunt sintagme frecvente in vocabularul tau (si asta nu pentru ca iti scapa), atunci ar trebui sa nu te suprinda ca nu esti deloc convingator cand scrii un material de promovare.

–          Daca esti medic si dai mana cu pacientul sau il consulti mirosind a tigarile pe care tocmai le-ai fumat, atunci nu te astepta ca acesta sa rezoneze cu principiile tale despre o viata sanatoasa.

–          Daca esti antrenor de fitness sau practici orice alt fel de sport si pui pe Facebook poza cu tine mancand la fast-food (sau, din nou, iti onorezi clasa cu un parfum original nicotinic), oricat te-ai stradui sa pozezi in model de urmat, s-ar putea sa nu fii deloc credibil.

–          Daca esti avocat, insa renumele tau e mai degraba de proscris, atunci putin probabil sa iti valideze cineva pledoariile.

Si lista poate continua, sunt sigura ca prin analogie cu exemplele de mai sus, pot fi gasite atatea altele la indemana. Personal, consider ca atentia la detalii de genul asta sporeste increderea pe care noi o transmitem celor pe care ii consiliem si, in plus, creste standardele profesiilor noastre, un indicator de care trebuie sa avem grija daca vrem ca ele sa ne fie apreciate la adevarata lor valoare. Va invit sa urmariti in jur cat de numeroase sunt toate aceste incalcari ale unor reguli nescrise, dar care fac diferenta când vine vorba despre a fi recomandati profesional.

Scoala de PR Chelgate – ateliere practice

imagesCABS9YW5Sunt dese momentele in care ma gandesc la anii facultatii si ai masterului ca fiind o „epoca de aur” a vietii mele 🙂 Intotdeauna am considerat ca perioada studiilor a fost cea in care am simtit cu adevarat ca intreprind lucruri de folos mai degraba pentru mine insami si mai putin pentru succesele unor terte parti. Acum, balanta se tot schimba, iar echilibrul intre ce fac pentru mine versus ce construiesc pentru realizari exterioare mie este din ce in ce mai instabil – dar ma lupt din rasputeri sa mentin un raport supraunitar pentru prima categorie. Toata introducerea asta despre investitia in propria noastra dezvoltare nu este intamplatoare, ci vine intr-un context anume.

In seria „investitiilor in mine insami” la care mi-ar fi placut sa pot lua si eu parte pe vremea studentiei se inscrie si initiativa celor de la Chelgate Public Affairs & Public Relations de a organiza o Scoala de PR in toata regula, pentru studenti si masteranzi din institutii de invatamant de profil. In prezent, se afla in desfasurare a treia editie a atelierelor Scolii gazduite de British Council pana pe 9 decembrie 2013. Saptamana trecuta am participat cu mare placere in calitate de trainer pentru aproximativ 30 de studenti, in cadrul atelierului de Relatie cu presa. M-am bucurat sa vad studenti constiiciosi, (inter)activi si foarte dornici sa afle cat mai mult din culisele meseriei. A fost o experienta provocatoare si pentru mine, in conditiile in care in urma cu un an si ceva eram de cealalta parte a „catedrei” incercand sa extrag cat mai mult din seva interactiunilor de acest tip cu practicieni de relatii publice intalniti in diverse contexte. Ca sa conturez o imagine de ansamblu, in afara de prezentarea noastra centrata pe subiectul Relatiei cu presa, editia aceasta a Scolii i-a mai adus/ii va aduce pana pe 9 decembrie pe Dana Dobrescu, Communication Manager Unilever South Central Europe (atelierul de Strategii și campanii de relații publice), Laura Sgârcitu, Communication Manager Provident Financial Romania (atelierul de CSR), Radu Acsinia, Social Media Specialist, Samsung Electronics Romania (atalierul de Comunicare online și strategii de social media), Mirela Meiță, General Manager Chelgate (atelierul de Arta de a vorbi în public) – asadar, o serie de specialisti numai buni de descusut cu cele mai bune intentii 😛

                                            photo                                      photo2

Editia aceasta si-a desemnat participantii, insa recomand calduros studentilor interesati sa urmareasca indeaproape proiectele Chelgate si sa se implice, deoarece oamenii de aici au o multime de astfel de initiative menite sa aduca o perspectiva practica, aplicata, asupra domeniului relatiilor publice si a dinamicii lui. Si a propos de ceea ce spuneam la inceputul acestui articol, profitati de orice oportunitate care vi se arata, incercati, intrebati, sustineti prezentari in echipe, explorati ocazii extra-curriculare – profitati de etapa de „trial and error” care este inca la indemana, pentru ca mai tarziu lucrurile devin serioase si incarcate de responsabilitati 😉

Second International PR and Social Media Summit (English follow-up story)

As promised to my foreign audience, I have here an overview of the 2 days spent in Amsterdam on 16th-17th of May 2013 on the occasion of Second International PR and Social Media Summit. The content of this article is the English version of the two guest posts in Romanian (here and here) which I had on Ruxa’s blog (thanks again!).

Day 1

Second International PR and Social Media Summit in Amsterdam was overwhelming in a positive way, also because it happened having on the background the accommodation with a new place. It was full of meaningful presentations which apart from their content, were an example of good practice for anyone willing to improve their presentation skills.

Below some take away key learnings deserving to be shared:

Mark Ragan, CEO Ragan Communications and moderator of the event, spoke about the influencer communicator and his role in the instant communication era. He reminded about the joy of this profession and the big advantage we have from being an active part of content revolution. Mark pointed out some new notions defining this context of communication focused on content strategy:

brand journalism – a new mentality, according to which any company has the potential of a media outlet, if respecting 3 principles: appropriate audience targeting, results measurement and shareable content creation. The brand journalism notion is the ground for building credibility and trust and implies internally cultivating a different vision over the company;

newsroom mentality – could be the key to success for the company defining itself as a media outlet. That means easing the cross-department communication flows (“banish the silos”: PR, Marketing, HR etc. – how many times didn’t you experience the isolation from other departments’ activities and thus realized you were having an incongruent communication?) and encouraging the daily identification of newsworthy company topics (Mark was speaking about the so-called news breakfast, daily morning meetings aimed to find headlines worth to be put on the agenda);

content curation the way towards covering much narrowed niches, by “spinning” the topic in order to contextualize it, to give it a “flavor” of one particular audience’s interest. Related to this, Mark spoke about the concept of news jacking, which refers exactly to localizing the news which are relevant, worthy for the brands.

Eventually, Mark reminded about the power of the stories, that storytelling which is still the most powerful weapon for successful content generation. And an example of good practice, which “wow”-ed the audience can be found here.

Loren Becker, Downtown Coordinator and Zappos Experience & Community Team Manager, defined an organizational culture which in my opinion is an utopia – I personally say that I cannot believe unless I see it 🙂 I am referring to a culture of happiness, based on healthy internal environment and a culture of real caring for the client; at the grounds, the unexpected principle according to which building a healthy organizational culture is, on the long run, more important than operational performance. A short but concluding video about Zappos culture is here and their guiding set of values here.

Cindy Penders, Manager of External Communications for ING Holland, spoke with transparency about the communicational challenges for an industry relying under the sign of systematical lack of credibility, in the context of the financial crisis. Her full presentation is available here, but out of it I would like to highlight two things: first, the creative way through which ING chose to communicate their sponsorship for Riskjmuseum and second the openness Cindy had for speaking about a recent crisis of ING Holland, which she admitted they did not manage very well (see the presentation, slides 30-34 – first answer of the corporation came only after 3 hours, while a significant number of customers complaint about a bad display of their balances and over 12,000 tweets were sent).

Peter von Satzger, PR Director MTV, perfectly synthetized the communicational noise and the information overload, where there are more and more opportunities to communicate, but less chances to be heard. Thus, the different approach he proposed is far from being risk-free and implies rather challenging the limits and assuming consequences which, according to him, can only bring benefits for the brand, given the industry MTV operates in (where any kind of buzz is more than welcomed, be it positive or negative).

At the end of the first day, from Deirdre Breakenridge, CEO Pure Performance Communications, I found out about the book „Social Media and Public Relations: Eight New Practices for the PR professional”, for which I admit having my interest on and I’ve put it on my reading list for the next period.

Day 2

Day 2 was intensely oriented towards socializing, both regarding networking between participants and speeches, which were about social media.

We had the chance to hear some nice case studies and inside stories which clearly showed that social media strategy for mature companies are not only about Facebook or Twitter or blogs. What social media people from Marvel Entertainment, LEGO, Ford do is an integrated strategy, internally legitimated, which is no longer in the phase of asking for its rights (as it is the case of social media in our country :().

Ryan Penagos, Executive Editorial Director for Marvel Entertainment’s Digital Media Group – at Marvel, employees are encouraged to develop personal Twitter accounts representing brand characters and have the right to use them as satellites for the umbrella-account of Marvel. Ryan gave as an example his personal Twitter account, @Agent_M, used for managing the accounts for @Avengers, @RealDeadpool and for coordinating the team in charge with @Marvel account (and thus they are daily reaching approximately 2 very active millions of followers).

Lars Silberbauer, Head of Social Media LEGO Group, had a very vibrant speech about the business as a brick concept, a real ecosystem residing under the principle of connectivity through content. Speaking about companies doing social media for real, not from time to time and without any vision, Lars told us about the impressive team of specialists he’s managing: 4 members in the core team (him and 3 colleagues, together managing the global engagement that they’re doing; they are originated from UK, US, Denmark and Mauritius and now live in the UK), then 20-25 social media champions active in different markets where LEGO has its operations, plus approximately 300 employees with „Social Media Driving License” (meaning they were trained and know how to handle for them and for the brand the presence within social networks). LEGO strategy has 3 main pillars:

special attention for the social needs of LEGO fans (and he very nice said they identified here the following needs: building together – for example, the joy a father and his son have when working as a team for something, respectively the pride of building something, of having something coming out from your hands);

creating value and content which LEGO fans resonate with, having as aim to amplify brand affinity (and here I noticed they put a lot of accent on crowdsourcing – they have for example, in Japan, the CUUSOO contest, where fans are invited to come up with new ideas of product and those reaching more than 10,000 votes turn into real products in LEGO’s portfolio);

speed of reaction – adapting to “hot” issues, such as the Tribute to Neil Armstrong (when they built a customized LEGO toy in real time).
Last but not least, the great story about LEGO’s origins in a brand inspiring movie here.

2

Arnt Eriksen, Chief Innovation Officer DDB, added to the already told ideas about the power of storytelling a successful formula 1rE2zag. What does this stand for? A single strong message (1), relevant (r), emotional and engaging (E2), different („when others do zig, you do zag”). He also said that a successful customer journey is described through 3 verbs: findlikelove, and alongside this way brand should effectively intervene for easing the path towards love 🙂 Arnt and his outstanding philosophy can also be followed during the Re:think conferences he is organizing on his own.

Patrick Kampmann, Co-founder Volontaire, enchanted us with the brave story of Sweden, which left a big and important part of the national brand promotion to be managed by his agency. This is how was born the project Curators of Sweden: The world’s most democratic Twitter account, several times winner of Cannes Lions Grand Prix. What’s Sweden doing more exactly? In order to deliver in an unconventional way the idea that it’s an ultra-progressive country, encouraging innovation, openness, authenticity, it decided to empower its citizens with managing the official Twitter account, @Sweden. Thus, a Swedish citizen is chosen to handle for one week the account, in a free manner, without a content plan or other constraints. And believe me, so far, they had a wide variety of administrators, with different sexual and religious orientations, fanatics, priests etc. and still they did not give up. So, this a huge proof of courage and transparency which, obviously, has generated a lot of buzz and controversial reactions.

The conference was closed by Scott Monty, Head of Social Media Ford, who spoke about amazing things done by Ford even since 2007 and which, to be honest, I cannot see feasible in our country not even in the next 3-4 years. I only invite you to have a look over Ford’s mission and vision which, though corporate, are listed in a clear and concise manner, without many nice but not-at-all useful words. Also deriving from these, there is the social media matrix, called Ford One Social, which is about: Listen and engage; Measure and monitor; Train; Growth at scale. With Scott I’ve established a very strong relation, given that I had the case study of dissertation on his social media practice. And this is how the precious souvenir below was born 🙂

1

3

As a conclusion, the Second International PR and Social Media Summit experience in Amsterdam was an extraordinary one, both in terms of content, but also because speakers were available for meaningful talks after their keynotes. This experience has once again showed me which are the standards we should bear in mind and from where we should choose our sources of inspiration. All those people I’ve here mentioned deserve being closely tracked on their professional path and explored as much as possible when there is such an occasion. They are real treasures worth to be haunted J I’m glad I had the chance to personally know them and hopefully everything I’ve shared here will be useful for the readers! For an even more real “look and feel” of the summit, I also leave you the video below. I will come up with other materials 🙂

The 2013 International Social Media & PR Summit from 7 ditches tv on Vimeo.