Despre frici si esecuri, la Impact Hub

Fears-FailuresAm fost incantata sa inchei saptamana trecuta cu un eveniment mai neconventional, organizat de cei de la Impact Hub, pe tema fricilor si a esecurilor – aceste doua notiuni despre care societatea noastra ne invata ca sunt gresite, ca sunt semne de slabiciune si, mai ales, ca misiunea noastra trebuie sa fie sa le neutralizam. Evenimentul m-a atras inca de cand am vazut ca avea sa se incheie printr-o demonstratie sanatoasa de teatru de improvizatie, coordonata de unul dintre trainerii mei, Radu Ciobanasu. Evident, mi-am dorit sa ma bucur de impro si sa vad cum se leaga activitatea asta in contextul larg al conferintei. Pe langa asta, ce mi s-a mai parut interesant a fost mixul de vorbitori din zone foarte diverse, de la alpinisti temerari care au cucerit inaltimile (Alex Gavan), pana la coach-i (Alis Anagnostakis) si oameni de afaceri (Orlando Nicoara, Florin Jianu, Sergiu Negut), toti provocati cu intrebari care mai de care mai indraznete din partea lui Vlad Mixich :).

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, s-a vorbit despre frici dintre cele mai diverse, de la cele personale pana la cele profesionale. Pentru ca s-ar naste un adevarat roman daca as comenta pe marginea fiecarui discurs, o sa las mai jos cateva concluzii pe care mi le-am notat in dreptul fiecarui vorbitor.

Alex Gavan – primul alpinist român care a urcat pe vârful Shisha Pangma (8027 m), din Himalaya

  • Nu exista cunoastere autentica si dezvoltare interioara stand in zona de confort. Daca vrem sa ne accesam adevarata valoare personala, trebuie sa ne permitem luxul de a gresi.
  • Motto-ul sau: Climbing mountains outside, climbing mountains inside – prin obstacolele pe care le depasim in planul existentei exterioare, exploram noi dimensiuni ale existentei interioare.
  • Cu totii avem nevoie de experiente de tip initiatic, de necunoscut, incertitudine, pentru a putea raspunde la intrebarea „Cine suntem?”.
  • Facand o paralele cu viata de zi cu zi a oamenilor care au joburi mai „pamantene”, Alex a punctat foarte bine ca nu intelege sintagma „life after work”. Ce ne arata ea? Cumva ca viata si jobul nu pot coexista? Adica omul performant trebuie sa traiasca intr-o schizoidie de acest tip? Ceva e cu siguranta gresit in acest tip de gandire 🙂

Alis Anagnostakis – trainer, executive coach si consultant in cultura organizationala. Fondator Mindlearners.

  • Filosofia ubuntu (I am what I am because of who we all are) ne invata sa privim competitia dintr-o alta perpectiva, pornind de la premisa increderii (colaborare bazata pe incredere, nu frica). Una dintre povestile care sustin aceasta metafora este disponibila aici.
  • Cartea „Teoria fericirii” a lui Jonathan Haidt ne aduce metafora elefantului si a calaretului, unde elefantul reprezinta emotiile, iar calaretul este ratiunea. Pe scurt, teoria lui Haidt ne spune ca societatea in care traim incurajeaza o educatie debalansata, care, pe masura ce crestem si devenim mai constransi social, duce la neglijarea „elefantului” (adica a emotiilor) in favoarea „calaretului” (a ratiunii). Astfel, ajungem sa cunoastem prea bine calaretul si prea putin elefantul, care se transforma intr-un tiran.
  • Cele 4 mari frici existentiale: moartea, lipsa de sens, libertatea, singuratatea.
  • Daca la inceputurile sale primitive omul se lupta cu fiarele salbaticiei, in prezent el are de-a face cu tigri sociali, care il forteaza sa isi neutralizeze emotiile si sa isi canalizeze eforturile catre control, calcule, rationalizare.
  • Pasi catre un noul mod de gandire: constientizare, etichetare, repozitionare.

Orlando Nicoara

  • E foarte important sa stii ceea ce stii. Cu alte cuvinte, e bine sa stii la ce esti bun, sa iti constientizezi punctele forte astfel incat sa le poti pune in slujba ta. Aici am o completare personala, o vorba pe care parca am citit-o parca la Ion Tiriac, si anume ca „jumatate din a fi destept inseamna sa stii la ce esti prost”.
  • Ia-ti o ora de liniste in singuratate, pentru a te adapta fricii. Invata sa iti traiesti lucid, analitic frica, pentru a o putea gestiona.

Florin Jianu – antreprenor, fost ministru delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism

  • In viziunea dlui Jianul, esecul tine de lucrurile pe care nu le poti controla, mai degraba din sfera personala decat din cea profesionala. Pentru dumnealui, o frica/un esec s-ar lega, de exemplu, de sanatatea celor dragi. In rest, prin tot ceea ce a declarat a lasat sa se inteleaga ca in plan profesional orice este gestionabil.
  • Un sfat din partea antreprenorului: ca sa nu fii luat pe nepregatite, nu trebuie sa pui toate ouale intr-un singur cos.
  • Proiecte lansate in timpul mandatului sau: StartUp Romania, un mix de incubare, educatie antreprenoriala si mentorat, oportunitati de finantare.
  • Modelul de organigrama pe care a incercat sa o implementaze in ministerul pe care l-a condus: US Small Business Administration.
  • Mi-a placut in mod special raspunsul la intrebarea „Cum trebuie sa fie seful – temut sau iubit?”, care a fost „Respectat” 🙂

Sergiu Negut – business angel si consultant pentru cresterea afacerilor

  • A fi antreprenor inseamna sa faci acel ceva pe care nu ti-l cere nimeni, sa iti asumi ca vei fi in permanenta ala tras de urechi pentru ca sfideaza regula.
  • Indiferent de ceea ce faci, e bine sa ai un Personal Board of Advisors cu care sa iti poti valida/dezbate ideile.
  • Un business de succes trebuie pornit de la ceea ce este identificat ca fiind „pe val” – acel ceva care produce o schimbare in societate, in comportamentul consumatorului.
  • Ce il motiveaza pe Sergiu: sa schimbe ceva prin interventia lui.
  • In orice business de antreprenor, inainte de faza de control, e nevoie de faza de inovare.
  • Acolo unde lucrurile merg foarte bine, este greu de implemantat o schimbare, cu alte cuvinte provocarile trebuie cautate acolo unde e loc de oameni „care sa fie trasi de urechi”.

Concluzii Vlad Mixich:

  • Esecul si frica sunt vampiri de energie. Problema nu este sa cum scapam de ei, ci ce facem cu ei.
  • E nevoie de o doza de autism in fata esecului – traire patologica, intensa, dar la timpul prezent.
  • Solutii de adaptare:
    • Intelegerea fricii astfel incat sa o poti logaritma;
    • Esecul trebuie impartit in mai multe probleme mici, care in felul asta ajung sa para doar niste necazuri;
    • Gaseste-ti „ingerul” – partenerul care sa te poate ajuta sa deviezi tensiuneaa;
    • Esueaza repede, invata si fugi inainte;
    • Arunca-te in sentimentul tristetii, fara sa il tratezi ca pe un handicap. Tristetea are sens biologic, creeaza starea de spirit necesara, e o trambulina;
    • Aloca timp singuratatii tale, un timp constructiv, care sa iti permita luxul de a nu fi permanent conectat, in control. Cel putin o data pe luna traieste-ti autentic momentul de singuratate, in care esti doar tu cu tine, fara presiunile exterioare.
  • Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face omul in singuratatea lui”.

Anul 2013 ar fi fost mai greu fara…

Imagine2013 a insemnat, dincolo de toate provocarile lui, o goana sufocanta dupa work-life balance sau downshifting. A fost un an in care a contat, desigur, ce a fost de facut, insa parca mai important a fost cum a trebuit facut. Pentru ca e clar, intr-un secol al vitezei, al tehnologiei, al lui aici si acum, al mesajelor instant, al gândurilor care parca nu mai au timp sa se aseze, tot ceea ce ne inconjoara reprezinta o sursa generatoare de agitatie, iar linistea este o virtute care trebuie cautata in interiorul nostru.

In tot acest vacarm, in 2013 provocarea mea personala a fost sa imi gasesc lucrurile in care sa ma pot refugia, care sa ma ajute sa ma detasez macar o ora pe zi, prin care sa imi pot cultiva capacitatea de auto-control. Si acum ca a venit momentul inventarului, pot sa spun fara sa gresesc ca 2013 – un an in care m-am maturizat cat pentru 3 –  ar fi fost mai greu fara:

  • energizantul curs de improvizatie alaturi de echipa Improvisneyland: da, 2013 a fost o continuare a obiceiului sanatos din 2012 de a ma alatura unui grup minunat de „martieni”, asa cum ne-am autointitulat noi, cei care in fiecare seara de marti ne-am adunat pentru a invata despre noi insine prin joaca, glume sau, de ce nu, prin exercitii dintre cele mai serioase. Am fost Personaje in povesti nascute ad-hoc, am avut oscilatii de Statut, am invatat cum este sa urci si sa cobori in rang de la o scena la alta; am avut public la lectiile deschise, am fost uneori mai amuzanti, alteori mai misteriosi. De cele mai multe ori, ne-am intalnit obositi dupa zile de munca neprietenoase, insa impreuna ne-am gasit forta sa ducem la bun sfarsit cele doua ore de curs, admitand cu totii tacit ca dupa ne vom reinventa. Si asa a fost de fiecare data, negresit 🙂
  • disciplina orelor de yoga alaturi de Jani, in fiecare luni si miercuri seara la cursurile de la Pure Fitness. Pe Jani am descoperit-o la începutul lui 2013, când eram hotarata sa introduc in program ore regulate de sport, ca parte din initiativa „obiceiuri sanatoase” pe care o schitasem la final de 2012. La yoga am mers din dorinta de a-mi intari sau contrazice convingerea ca acolo se intampla ceea ce media alesesera sa prezinte in virtutea senzationalului. Antrenoarea m-a cucerit iremediabil, prin autoritate si gingasie in acelasi timp. Paradoxal, nu? Pana nu demult, credeam cu tarie ca cele doua sunt imposibil de regasit intr-un om, dar iata ca realitatea mi-a demonstrat contrariul. Si uite-asa am ajuns sa ma lupt pentru dreptul orelor de yoga din fiecare seara de luni si miercuri, pentru ca, la fel ca in cazul cursurilor de improvizatie, cu starea de spirit de dupa simt întotdeauna ca pot sa mut muntii.

Pe lista de dorinte pentru 2014 se regasesc in continuare cele doua surse de sanatate fizica si mentala de mai sus, plus speranta sa gasesc timp sa pot adauga si altele. Toate astea, avand in vedere cateva principii invatate la improvizatie, cum ar fi: „will and grace” (initiativa si cooperare), „act now, justify later” (incaseaza cu gratie, asuma-ti cu incredere si cauta o modalitate proprie sa argumentezi), „accepta si du mai departe” (povestea merge mai departe, chiar daca are un curs imprevizibil).

Ah, si 2014 sa fie cel putin la fel de spectaculos precum 2013 😉 Namaste!