Feeds:
Articole
Comentarii

Despre magia umana

FullSizeRenderUna dintre satisfactiile pe care mi le ofera jobul meu de PR la Discovery este ca ma imbogatesc zilnic in plan personal prin ceea ce intreprind la nivel profesional. Si as vrea sa lasam la o parte intelesul pecuniar pe care l-ar putea avea afirmatia mea, pentru ca nu despre el este vorba acum. Nu, ma refer in special la cultura mea generala, care se imbogateste prin toate informatiile la care am acces, prin descoperirile despre universul inconjurator despre care am privilegiul sa aflu poate cu un pas inaintea celorlalti si despre care duc vestea mai departe, prin interactiunea cu oameni cu povesti incredibile de viata.

De data asta, “bogatia” pe care am strans-o in ultimele zile se leaga de un om special, care este vedeta Discovery si care, pasionat fiind de magie, a facut din asta o meserie. Am avut ocazia sa stau aproape de el si sa il cunosc in culise, iar acum, la doua zile de la plecarea lui din Romania, imi dau seama ce amprenta puternica a lasat asupra mea. In primul rand, pentru ca mi-a reamintit cat de mult imi plac oamenii care nu uita de unde au plecat; care, desi ajunsi celebri si bogati, continua sa aiba pe primul loc valori importante,  precum familia; care nu precupetesc niciun efort pentru a-i face pe cei din jur mai fericiti, uitand de propria oboseala si de propriul timp, pentru ca stiu sa isi ia energia din emotiile pozitive pe care le starnesc. Apoi, pentru ca mi-am reconfirmat faptul ca atunci cand pasiunea si meseria se contopesc, nu mai e loc sa pui la indoiala succesul –  va fi evident cat de bine le imbini si cat de mult suflet pui, iar oamenii iti vor simti efervescenta, ii vei incarca si pe si si te vei incarca si pe tine insuti, chiar si in momentele in care epuizarea fizica o sa se instaleze.

Da, azi sunt un om mai bogat la nivel personal, pentru ca l-am cunoscut pe Dynamo, magicianul britanic care stie sa lase masca de la celebritati precum Richard Branson, Ashton Kutcher, Jay-Z, Pharell sau Coldplay, pana la oameni simpli de pe strada. N-as putea sa rezum intr-un articol bucuria pe care intalnirea cu el mi-a produs-o mie si care se pare ca o sa ma caluzeasca o buna bucata de vreme de-aici inainte, insa este important sa las aici mesajul cu care am ramas: se poate sa fii deopotriva celebru si modest, cu bun simt, deschis, autentic. Sa ajungi vedeta, dar sa continui sa te bucuri cu-adevarat de zambetele oamenilor. Sa fii foarte concentrat si mandru de munca ta, dar in acelasi timp cald, empatic, respectuos fata de munca oamenilor din jur care se straduiesc sa iti faca pe plac, Si lista poate continua. Insa ma opresc aici si va invit sa va convingeti ca nu sunt singura careia Dynamo i-a lasat sentimentul asta: cititi si interviul cu Dynamo la Cristina pe blog sau impresiile lui Cristi in urma intalnirii cu el. Si va mai indemn ca, pe langa politica si alte subiecte care starnesc mai degraba incrancenare, sa lasati loc de putina magie in vietile voastre luni, 20 octombrie, de la ora 22:00, pe Discovery Channel, cand incepe un nou sezon din Dynamo si magia imposibilului.

10383850_10152203281116625_3242684369294555464_oPe Scott Monty am avut onoarea sa il cunosc acum 2 ani, cand am participat la Cel de-al doilea summit de social media si PR, organizat de Ragan Communications la Amsterdam. A fost un moment extrem de emotionant pentru mine, dat fiind ca aveam sa il audiez cu acest prilej pe cel care imi servise drept studiu de caz pentru lucrarea de disertatie. Scott, pe vremea aceea Global Digital & Multimedia Communications Manager la Ford Motors Company, m-a cucerit iremediabil inca de cand am avut prima interactiune: eu, nerabdatoare sa iau un autograf pe lucrarea mea si sa schimbam cateva vorbe, iar el, impresionat ca a ajuns deja subiect de discutie pe agendele studentilor. Am legat o prietenia frumoasa pe care insa distanta ne permite sa o intretinem sporadic. Insa Scott a fost politicos si deschis, exact asa cum l-am cunoscut, acceptand imediat cand l-am rugat sa schiteze cateva intrebari pentru acest articol. Asadar, doamnelor si domnilor, va las cu mare bucurie mai jos, in exclusivitate pentru cititorii din Romania :), 5 intrebari & raspunsuri despre lumea asta digitala care pare tot mai greu de sistematizat, dar pe care Scott Monty a incercat sa o desluseasca pentru cei care inca mai sunt rabdatori:

1. Care sunt top 5 abilitati digitale pe care tinerii profesionisti in comunicare ar trebui sa le caute in prezent?Industria comunicarii este intr-o permanenta schimbare si adaptare la mediul digital, asadar iata cateva abilitati/specializari pe care le vad esentiale pentru practicienii sai:

  • Analiza datelor: abilitatea si necesitatea de a masura rezultatele din mediul digital sunt mai puternice ca oricand. Pe masura ce inteleg cum sa gandeasca si sa interpreteze datele, comunicatorii trebuie sa poata descifra interdependentele si intelege tendintele rezultate in urma analizarii datelor.
  • Zona vizuala: in mod traditional, comunicatorii au fost antrenati pentru interviuri, profile, comunicare cu angajatii, comunicate de presa – toate acestea gravitand in jurul scrisului. Era digitala le cere sa fie « povestitori » mai iscusiti intr-o paleta extinsa de de medii, iar asta include zona vizuala. Video-urile, pozele, infograficele si altele asemanatoare sunt necesare in universul mobil digital.
  • Codificare: o intelegere aprofundata a zonei tehnice este utila. E drept, comunicatorul nu trebuie sa stie neaparat sa construiasca un cod (desi cunoasterea de baza a HTML-ului este de ajutor), insa ar trebui sa inteleaga elementele de baza ale codificarii, ale constructiei de site-uri si aplicatii, ca sa poata face recomandari.
  • Social: fara indoiala, elementele care tin de zona de « socializare » sunt esentiale in peisajul digital de azi. Dar dincolo de a intelege cum sa utilizezi platformele, este util sa intelegem ce oferte comerciale au brandurile la dispozitie, cum functioneaza promotiile platite si cum sa construim un program eficient care mai degraba sa includa componenta sociala inca de la inceput decat sa o adauge la final, dupa ce intregul plan a fost dezvoltat.
  • Strategie: pare un termen relativ vag, insa strategia este elementul cheie daca vrei sa ai succes. Comunicatorii ar trebui sa cunoasca in profunzime fortele care domina piata, competitia, celelate segmente ale afacerii in afara de marketing si comunicare, pentru a le putea aborda unitar.

2. Ce discipline digitale crezi ca sunt un « must » si ar trebui, de exemplu, sa fie incluse in programa academica a univeristatilor cu profile de comunicare?

Pornind de la enumerarea de mai sus, as spune fara sa stau pe ganduri ca zona de analytics si strategie ar trebuie sa faca parte din programa scolara. Studentii vor avea nevoie sa inteleaga si sa interpreteze date pentru a putea vorbi mai departe despre strategie, audiente, storytelling, iar un curs care sa ii introduca in universul cifrelor ar fi esential.

3. Cum crezi ca va arata jobul unui community manager/social media manager peste 10 ani? Care vor fi principalele schimbari?

Daca nu cumva s-a intamplat asta deja, ar trebui sa fie o integrare mai stransa intre zona de actiune a community manager-ului si serviciul de relatii cu clientii, departamentul dezvoltare de produse si celelalte zone ale afacerii care ar putea beneficia de pe urma feedback-ului comunitatii. Una este sa planifici continutul si sa il partajezi in cadrul comunitatilor, alta sa parcurgi circuitul complet, transmitand mai departe feedbackul in cadrul organizatiei.

4. Care este cea mai recenta campanie digitala care ti-a atras atentia si de ce?

In State, campania ALS #IceBucketChallenge a fost un succes major. A inceput in Boston cu scopul de a solidariza cu cauza unui jucator de fotbal care sufera de scleroza amiotrofica laterala (“Lou Gerhig’s Disease”), prin etichetarea participantilor de catre prieteni care indemnau la “baia” cu cuburi de gheata pentru a dona astfel $10 pentru cercetare. Pana acum, campania a strans $31 milioane si a facut inconjurul internetului. Simplitatea, abilitatea de a se viraliza si natura haioasa au contribuit la succesul sau, care a vizat o cauza nobila.

5. Care sunt principalele tale surse de informare zilnica in materie de stiri digitale? Ce ai recomanda comunicatorilor sa citeasca pentru a fi conectati la cele mai recente vesti din lumea digitala ?

Am multe surse, incluzand aici lista de persoane pe care le urmaresc pe Twitter, insa cateva dintre site-urile pe care intru in mod constant sunt:

Daca l-ati indragit inca din aceste randuri pe Scott, va inviti sa il urmariti pe blogul sau, pe pagina de Facebook sau pe contul de Twitter. De asemenea, daca aveti curiozitati pe care ati vrea sa i le adresati, sunt bucuroasa sa i le semnalez. Enjoy!

Sursa foto: http://www.facebook.com/scott.monty

***

English version

5 questions for Scott Monty, Executive Vice President, Strategy, SHIFT Communications

I had the honour to meet Scott Monty 2 years ago, when I participated at The 2nd PR and Social Media Summit organized by Ragan Communications in Amsterdam. It was an extremely exciting moment for me, given that I was about to hear speaking the one that had served me as case study for my dissertation. Scott, who was at that moment Global Digital & Multimedia Communications Manager at Ford Motors Company, irremediably overreached me since our very first interaction: I, eager to get an autograph from him on my paper and to exchange some impressions, and him, impressed for being already a topic on the students’ agenda. We stroke up a friendship which is however affected by the distance. But Scott remained polite, open and kind, just exactly how I met him, and immediately accepted to draft some answers for the interview in this article when I kindly asked him. So, ladies and gentlemen, I leave you with great joy, exclusively for the Romanian readers, 5 Q&As about this digital world which seems more and more difficult to systematize, but which Scott Monty tried to explain away for all the curious out there:

 1. What are the top 5 digital skills that young communicators should look after nowadays?

As the communications industry continues to change and to adapt to digital environments, these are the key skills/specialties that I see as key to communicators:

  • Analytics: The ability and necessity to measure results in a digital environment is stronger than ever. By understanding how to think about and interpret data, communicators need to be able to draw inferences and understand trends by analysing the data.
  • Visuals: Traditionally, communicators have been trained in writing. Interviews, profiles, employee updates, press releases – all are based on writing. The digital age requires that the communicator be a better storyteller in a variety of media, and that includes visuals. Video, photos, infographics and the like are necessary in a mobile and digital world.
  • Coding: A strong understanding of the technical side of the profession is helpful. While the communicator doesn’t necessarily need to know how to code (although some basic HTML is certainly helpful), they should understand the basic elements of coding and building sites and apps so that they can make recommendations and u
  • Social: Without a doubt, social is a key element in anything digital today. But more than understanding how to use the platforms, it is helpful to understand the offerings to brands, how paid promotions fit in, and how to build an effective program that includes social from the beginning, rather than adding it on after the plan is fully developed.
  • Strategy: It’s a rather vague term, but strategy is a key element to being successful. Communicators should have a keen knowledge of market forces, competition, the parts of a business other than communications or marketing, and how they all come together.

2. What digital topics do you think that are a “must” and should be introduced in the academic curricula in the universities for communication students?

Looking at the topics above, I would say a course in analytics and statistics that is shared with a business school. They’ll need to understand and interpret data to inform strategy, audience, storytelling and more, and a course that introduces them to the numbers would be essential.

3. How do you think that a community manager / social media manager job will look like in the next 10 years? Which are going to be the main changes?

If it hasn’t already happened, there should be a tighter integration between the community manager and customer service, product development and other areas of the business that can benefit from the feedback of the community. It’s one thing to plan content and share across communities; it’s quite another to make that a loop and feed it back into the organization.

4. Which is the latest digital campaign that drove your attention/ you consider successful and why?

In the United States, the ALS #IceBucketChallenge was a major success. It began in Boston to show solidarity toward a college football player who is suffering from amyotrophic lateral sclerosis (“Lou Gerhig’s Disease”), with participants being tagged by friends to dump a bucket of ice water over their heads and donate $10 to ALS research, or to simply donate $100. To date, the campaign has raised over $31 million and has taken the internet by storm. Its simplicity, ability to be repeated, and fun nature have contributed to its success, as has its good cause.

5. Which are your main daily sources for information when it comes about digital news? What would you recommend young communicators to read in order to stay up-to-date?

I have a lot of sources, including people in my Twitter lists, but some of the sites I visit regularly include:

If you already like Scott for his lines here, be my guests and follow him on his blog, his Facebook page or Twitter account. Also, if you have curiosities to address him, I would be more than glad to notify him! Enjoy!

 

Wishlist-ul de la 26

wish26 de ani si multe intrebari, griji, nedumeriri, bucurii, urari, necunoscute. Si o foaie alba de hartie pe care mi-am asezat cateva ganduri dezordonate. Am facut un inventar rapid: mi-am dat seama ce norocoasa am fost pana acum sa ma inconjor de cei care mi-au facut bine, sa am luciditatea de a spune « stop » lucrurilor care am simtit ca vor sa ma acapareze pana la sufocare, sa pot sa ajut si sa ma las ajutata. Si din inventar s-a nascut un obiectiv, pe care as vrea sa il impartasesc aici. Pentru ca Sharing is achieving, printre altele :)

M-am uitat in urma, apoi m-am uitat in jur. Si mi-am zis asa pentru anii care vin: as vrea sa nu uit niciodata sa ma bucur autentic, sa raman senina, sa nu las incrancenarile sa ma domine. As vrea sa fiu mereu fericita cu ceea ce sunt si am, pentru ca toate astea sunt rezultatul alegerilor mele, oricat as vrea uneori sa ii “invinuiesc” (in sensul bun sau rau) pe altii. As vrea sa-mi acord privilegiul de a gresi, desi se spune ca ideal este sa inveti din greselile celorlalti. Si totusi, as vrea sa invat sa trec cu demnitate si maturitate peste propriile mele incercari, fie ele si esuate. As vrea sa ma bucur si peste 40 de ani la fel cum ma bucur acum cand vad un copil, un catel sau pur si simplu cand ajung pe-un varf de munte dupa o urcare istovitoare, dar adorabila, pentru ca a fost alaturi de cei dragi. As vrea sa-mi pastrez optimismul si energia, atat cat sa ma pot hrani pe mine insami si pe ceilalti. Si, nu in ultimul rand, as vrea sa ma intorc aici cu cat mai multe exemple ca am reusit sa ma tin de tot ce am enumerat acum :)

Foto: The Tale Tell Tasha

cropped-image3In pelerinajele mele din ultima perioada, am avut ocazia sa rasfoiesc foarte multe reviste prin aeroporturi. Si am avut placuta surpriza sa gasesc prin ele articole foarte interesante, de multe ori la inaltimea celor din publicatii reputate. Cea mai recenta astfel de experienta am avut-o cu revista Business Life a celor de la British Airways. Am gasit in ea un articol fascinant, in primul rand pentru ca era strans legat de domeniul comunicarii si, in al doilea rand, pentru ca trata un concept nou pentru mine: leadershipul narativ. Documentandu-ma mai atent, am aflat mai multe: leadershipul narativ se refera la puterea pe care o pot exercita povestile asupra comunicarii organizationale interne si externe, contribuind la dezvoltarea echipelor de lideri, la crearea scenariilor pentru viitoare strategii, la cresterea liderilor individuali, la construirea si mentinerea coeziunii intre angajatii si partile implicate in diverse activitati. Pe scurt, se refera la strategii discursive ale liderilor menite sa genereze o poveste cu care ascultatorii sa se identifice.

Pornind de la aceasta definitie, autorul articolului lista 10 indicatii pretioase pentru a construi un astfel de discurs. Le las aici, pentru ca mi se par o sinteza foarte buna de care trebuie tinut cont atunci cand pregatim sau sustinem prezentari in fata unui public:

  1. Folositi selectiv povestile – un discurs supraincarcat de date, analize, opinii, argumente va fi mai degraba confuzant decat autentic. Povestea trebuia sa activeze imaginatia si emotiile receptorului, nu sa il sugrume in hatisul detaliilor. Atentie, deci, la cele cateva piste pe care decideti sa le urmati!
  2. Ascultati inainte sa vorbiti – o poveste bine spusa se bazeaza pe o buna cunoastere a audientei si a nevoilor sale. Atunci cand incepeti sa le vorbiti oamenilor in termenii asteptarilor pe care le au, atentia lor va fi deja pe jumatate castigata.
  3. Alegeti cu atentie obiectivele – o poveste care are un scop bine definit inca de la bun inceput are sanse considerabil sporite sa determine efectele scontate asupra audientei. Daca la pct. 2 era vorba despre a cunoaste asteptarile de la celalalt capat al firului, aici ne referim la a seta propriile asteptari si a urma acest fir conducator de-a lungul intregului discurs.
  4. Personalizati – nu mai e un secret ca povestile sunt de succes atunci cand pun in centrul atentiei un erou, altul decat naratorul. Desigur, ramane valabil ca intre el si poveste trebuie sa se creeze o legatura care sa transpara pe parcursul discursului.
  5. Autenticitatea – o poveste in care elementele expozitiunii (personaje si relatiile dintre ele, loc, timp) sunt clar definite este verosimila si face ca intamplarile sa fie “traite” de auditoriu.
  6. Invatati povestea, nu cuvintele – multi vorbitori cad in capcana memorarii discursurilor. Dimpotriva, secretul este stabilirea si respectarea unui schelet discursiv si, mai presus de orice, increderea in propriile abilitati oratorice. In final, esentiala ramane repetarea discursului cu voce tare si solicitarea de feedback din partea ascultatorilor.
  7. Creati o legatura cu audienta – prin contact vizual, atat pentru a observa, cat si pentru a va face remarcati. Povestea devine mai puternica atunci cand exista conexiune bilaterala cu publicul, care practic ia astfel pulsul discursului.
  8. Folositi un limbaj accesibil – elementele de jargon nu fac decat sa oboseasca si sa defocuseze o audienta, care astfel isi va dedica intreaga atentie descifrarii terminologiei greoaie, in detrimentul receptarii mesajelor-cheie.
  9. Lasati povestea sa…isi spuna povestea – ascultatorii trebuie sa descifreze talcul povestii singuri, oricat de mare ar fi tentatia de a le “traduce” ceea ce ati vrut sa transmiteti de-a lungul intregului discurs. Incurajati-le momentul reflexiv si lasati-i pe ei sa traga concluzia! Maiestria consta in a-i ghida prin tehnici discursive printr-un tunel la capatul caruia sa se regaseasca mesajul cu care vreti ca ei sa ramana in minte.
  10. Amintiti-va ca in fiecare dintre noi exista un povestitor – daca ati spus o poveste buna, atunci in mod cert ati castigat o audienta binevoitoare!

Daca v-am starnit interesul asupra conceptului de leadership narativ, gasiti mai multe detalii, plus articolul de mai sus in versiunea sa originala, in engleza, aici.

Libertate prin simplitate

freedomImi amintesc ca ma fascinau in liceu orele de filosofie si mai cu seama dezbaterile pe care le starneau teoriile. Si recunosc ca am fost cucerita de Sartre cand i-am citit emanatiile despre libertate. Omul condamnat la libertate, la a se inventa si reinventa pe sine, fiind totodata responsabil de alegerile sale, a fost idealul pe care, cel putin la nivel teoretic, l-am considerat cel mai aproape de felul meu de a fi.

M-am folosit de aceasta trambulina filosofica pentru a ajunge, treptat, la o ipoteza in care cred tot mai mult in ultima vreme, si anume: in prezentul asta al varietatilor infinite, al tehnologiei, al aparentei democratii, mi se pare ca de fapt cea mai mare certitudine este iluzia libertatii. Pentru ca, in fapt, dependentele nu fac decat sa se multiplice exponential – de la micile vicii pana la “marile alegeri” pe care le facem pentru a compensa incapacitatea noastra de a mai trai autentic.

Incet, dar sigur, ajung la subiectul discutiei – ce anume ne mai da sentimentul de libertate pura in zilele noastre? Si ma intreb asta in contextul in care azi mi-am revizitat bicicleta parasita de aproape 2 ani din tot felul de motive auto-inventate: lipsa de timp, efortul fizic de a o cara pe scarile unui bloc fara lift etc. Cand am repus-o insa in functiune azi mi-am dat seama ca am abandonat prea mult un instrument care pe mine aproape ca ma integreaza in libertatea absoluta, pentru ca imi aminteste: de copilarie si de coclaurile de la tara, pe care le cutreieram spre disperarea bunicilor, de dimineata pana seara; de prima gaura in genunchi care m-a facut sa umblu cu sangele siroind pe ulitele satului, simtindu-ma totusi o eroina pentru ca salvasem un pui de gaina odata cu frana care ma aruncase peste ghidon; de expeditiile cu prietena mea cea mai buna, Ana (de la Bucuresti ii spuneam pe vremea aia) ca sa umplem bidoane cu apa de izvor; de primele complimente de tipul “dar vai ce gambe de sportiva ai! Ce sport practici?” pe care le-am incasat cu mandrie raspunzand ca am fost o mare biciclista in tineretea mea :)).

Azi mi-au venit in minte toate astea si mi-am dat seama cat de fraieri suntem ca prea usor renuntam la chestiile alea mici care ne faceau sa ne simtim liberi candva. Si mi-am mai amintit de pasiunile adevarate cand am intrat in magazinul Bike House din Drumul Taberei si i-am vazut pe baietii de acolo vanzand cu aceeasi placere o oglinda retrovizoare de 30 de lei sau o bicicleta de 1500 lei, montand un semnalizator sau rezolvand probleme mai serioase cu livrari buclucase si clienti nerabdatori. Pentru ca ei, fara sa stie, prin munca lor, pregateau de fapt niste oameni sa fie liberi prin intermediul bicicletei. Am plecat de acolo cu pletele in vant si cu increderea ca mai exista totusi o sansa pentru lumea asta nefericita in esenta uneori si din cauza falselor probleme pe care ni le cream singuri. Am plecat simtind ca se mai poate inca sa respiram un aer de relaxare autentica data de lucruri simple.

Sursa foto: http://www.bikelaneliving.com

Noile inceputuri. Asocieri

Ce cuvinte ati asocia notiunii de nou inceput? Lista mea arata cam asa – si o mentin deschisa :)

  •  Entuziast si entuziasmant
  •  Energic si energetic
  •  In afara zonei de confort
  •  Provocator
  •  Plin de semne de intrebare
  •  Tulbure si tulburator
  •  Cu ruperi de ritm. Si de nori uneori.
  •  Dovada de curaj. Si de maturitate.
  •  De cele mai multe ori, naste un lant de noi inceputuri si in celelalte compartimente ale vietii :)

poză

Daca anul trecut pe vremea asta m-am gandit sa scriu despre « multumesc » si « bravo » cu prilej aniversar profesional, de data asta am pus pe lista cateva lectii invatate in cei 6 ani de munca recent impliniti. Le las si aici, cu intentia sa revin asupra lor si sa le completez, pe masura ce se mai contureaza ceva demn de povestit :) Nota: evident, ele sunt inspirate din experienta mea de om de comunicare, insa in mare parte sunt aplicabile, cred, in orice domeniu.

Asadar:

  1. Fii specific – atunci cand soliciti ceva, fii cat mai explicit si mai generos in detalii, astfel incat brief-ul tau sa fie inteles de destinatar. Foloseste un limbaj comun, mai ales cand trebuie sa “traduci” cuiva dintr-o alta ramura profesionala termeni din propriul camp de munca. Intotdeauna cauta sa decodifici mesajul, asta, desigur, in cazul in care obiectivul este unul constructiv, iar nu punerea in dificultate a interlocutorului :)
  2. Hraneste-ti simtul critic – aici pot fi doua situatii: prima, cea in care esti la inceput si privesti noul drum dintr-o perspectiva exotica, idolatra; cea de-a doua, cand ai intrat intr-o zona de confort “calduta“, in care la panda stau autosuficienta/resemnarea. In ambele cazuri, exista un mare risc: inexistenta/diminuarea/disparitia simtului critic, calea cea mai sigura catre limitarea cresterii. Asadar, hraneste-ti simtul critic, nu in sensul in care trebuie sa te transformi intr-un artagos vesnic nemultumit, ci in sensul in care sa iti pastrezi mintea agera, vie si dornica sa caute si solutii secundare, altele decat cele care se ivesc “la prima mana“.
  3. Incadreaza in timp – un principiu important, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. In general, activitatile carora nu le trasam un cadru temporal sunt predispuse la a fi prelungite la infinit, amanate, tratate superficial. Deci, daca ai un obiectiv bine definit la care tii, seteaza pentru el un reper de timp, pe care urmareste sa il respecte toate partile implicate ;).
  4. Alege-ti cuvintele cu grija – cand studiam comunicarea interpersonala si strategiile interactionale in facultate & la master, inca nu constientizam importanta acestor discipline. Abia in practica mi-am dat seama cat de multa diferenta este intre “trebuie” vs. “te rog sa”, “vreau” vs. “mi-ar fi util”, “da-mi” vs. “hai sa vedem cum putem face rost”. Ca sa nu mai vorbim despre politete nedisimulata, umor si simt ludic, trei “arme” care fac minuni chiar si in situatii greu de dezamorsat.
  5. Fii curios si ai curaj sa gresesti – sau macar sa fii atent la greselile celorlalti si sa inveti din ele. Un lucru pe care l-am invatat din lectiile de teatru de improvizatie este sa fiu mai ingaduitoare cu mine insami chiar si atunci cand gresesc si, mai mult decat atat, sa am curajul sa incerc. Despre asta am mai scris cu o alta ocazie aici.
  6. From human-to-human – noul concept care se vehiculeaza acum este cel de H2H, pornind de la principiul ca “Businesses do not have emotion. People do” (sursa), un prilej ideal pentru fructificarea discutiilor informale, purtate in cadre neconventionale si care de obicei scot la iveala detalii esentiale. In meseria de comunicator in special, in care se vorbeste tot mai mult despre brand journalism si organizatia ca media outlet, cele mai multe oportunitati de comunicare rasar din astfel de contexte.
  7. Nu te baza intotdeauna pe intuitia celorlalti – suna banal, da, insa am remarcat in toti anii acestia ca majoritatea conflictelor apar pe fondul lipsei de comunicare dintre oameni; mai precis, pentru ca ei se asteapta ca lucruri nespuse (din varii motive: lipsa de timp, de interes etc.) sa fie intelese sau intuite si, mai mult decat atat, incorporate implicit in decizii sau in planuri de actiune. Deci, oricat de neplacut sau complicat ar fi subiectul, o discutie de 5 minute intre oamenii-cheie implicati intr-un proiect poate salva munca, timp si nervi pretiosi :).
  8. Managementul asteptarilor – in special in profesia de comunicator, o componenta importanta este cea de educare – de obicei, obiectivele sunt de educare a publicurilor externe, insa la fel de importanta este educarea publicurilor interne. Ma refer aici la legitimarea profesiei, la explicarea modului sau de functionare, astfel incat toti stakeholderii interni (de la angajati pana la top management) sa inteleaga si sa sustina aceasta functiune cu reguli & mecanisme atat de speciale (care implica faptul ca telefonul ar putea sa sune la 2 dimineata si sa fie nevoie de conceperea unei declaratii oficiale in 10 minute).

 

Prietena cu Mar de Bran

mar de bran 2De ceva vreme sunt (si) in cautarea echilibrului alimentar, dintr-o dorinta personala, dar mai ales dintr-o necesitate legata de niste probleme gastrice mai vechi pe care incerc sa le neutralizez pe cat se poate. Sunt in plin proces de cultivare a unor obiceiuri cat de cat sanatoase legate de mancare (si aici de cativa ani am eliminat mezelurile de pe lista mea de cumparaturi) si de bauturi – si aici demn de mentionat este ca am renuntat la bauturile carbogazoase si la toate sucurile care se pretind a fi naturale, m-am dotat cu un storcator de fructe & legume performant si usor de folosit totodata si am introdus fresh-ul pe lista de must have-uri zilnice :)

Am reusit, se pare, sa transmit mesajul acestei cautari a echilibrului alimentar si celor din jurul meu, pentru ca in urma cu aproximativ o luna o prietena mi-a recomandat un suc natural extraordinar: Mar de Bran. Am fost sceptica la inceput, pentru ca in ultima vreme bravadele comerciale despre cat de „fara E-uri” si „fara conservanti” sunt unele produse au castigat tot mai mult teren. Cunostinta mea stia insa si asta despre mine si mi-a inmanat increzatoare o sticla de Mar de Bran, ca sa testez pe propriul meu gust licoarea.

Am descoperit de atunci un elixir care ma insoteste in fiecare dimineata, atunci cand nu gasesc timpul necesar sa pregatesc fresh-ul. Mar de Bran este intr-adevar un suc 100% natural romanesc, pasteurizarea fiind singurul proces tehnologic prin care trece produsul finit. Vine imbuteliat la sticla de 1l si poarta cu mandrie simbolul national tricolor pe „gatul” sticlei, dovada ca si in Romania se pot face (inca) lucruri de calitate. Sucul are o poveste fascinanta, creatorii lui fiind niste fermieri iscusiti aflati in culoarul Rucar-Bran, intre muntii Bucegi si Piatra Craiului si, ca orice produs creat pentru o nisa de consumatori, nu se gaseste in supermarketuri, ci numai in locuri atent selectionate.

mar de bran

Foto: bacaniacusuflet.ro

Si pentru ca stiu ca „what’s in it for me?” este prima intrebare atunci cand ni se povesteste despre ceva nou, listez aici doar cateva dintre beneficiile sucului de mere.

Conform fitday.com, consumul de suc de mere natural inseamna aportul concomitent a aprox. 10 minerale si vitamine esentiale pentru corp, printre care calciul, potasiul, fierul, manganul, magneziul, vitaminele C si B6. Pentru persoanele active, sucul de mere este un motor de voie buna, pentru ca, datorita zaharurilor sale naturale, functioneaza ca o sursa de energie si de hidratare a muschilor, scade riscul aparitiei problemelor osoase si contribuie la buna functionare a inimii (pentru ca are un continut de sodiu foarte mic). Vitamina C din suc regleaza functii esentiale ale corpului, cum ar fi transformarea energiei din hrana in „combustibil” pentru muschi.

Un singur lucru as vrea sa mentionez la final, respectiv ca un pahar de suc de mere natural consumat zilnic scade riscul imbolnavirii de cancer de colon sau plamani. Daca vreti asadar o doza garantata de sanatate si va plac produsele cu povesti frumoase veritabile aflate in spatele procesului lor de fabricare, va invit sa va alaturati prietenilor Mar de Bran si sa ciocnim un pahar impreuna, macar virtual, daca nu in realitate :)

 

 

Suntuncopac

550321_1380921695480395_2009748813_nPentru cei care isi amintesc sa fie recunoscatori pentru lucrurile simple si frumoase din viata lor, pentru cei care se inconjoara de si emana energie pozitiva, pentru cei care nu uita sa respire adanc cand simt ca ard pe dinauntru – pentru toti acestia si nu numai a aparut de putin timp un blog care ii va cuceri iremediabil. Este vorba despre www.suntuncopac.com, o comunitate pe care autoarea sa, Andreea Ionita Pautov, o hraneste zilnic prin postari alese despre dimensiunea existentei noastre, alta decat cea materiala, ancorata in vacarmul cotidian.

Citind articolele sale, am ajuns imediat la concluzia ca si eu „suntuncopac”, in sensul ascensional, al aspiratiilor, al dorintei de a “respira” zilnic curat si profund, de a fi creativa, de a fi recunoscatoare.

Andreea, care nu intamplator a descoperit ca este „un copac” (o cunosc de ani buni in plan profesional si mi-a fost clar inca de la inceput ca vibratia ei este una pozitiva) povesteste mereu despre partea plina a paharului, uneori cu emotie, alteori cu umor, intotdeauna insa intr-o nota molipsitor de optimista. Si, nu-i asa, avem nevoie de astfel de energii in vietile noastre agitate, care de cele mai multe ori se incapataneaza sa ramana cuplate neintrerupt la „zgomot”.

Va invit, asadar, sa urmariti cum creste sanatos „comunitatea copacilor” si sa va provocati pe voi insiva sa faceti zilnic exercitiul „pentru  ce sunt recunoscator astazi?”.

(…) m-am hotarat sa fiu ‘un copac’, pentru ca nimic nu poate defini  viata mai bine :). Pentru ca ei,  copacii sunt prietenii nostri. Intotdeauna ne intampina cu fructe si cu flori frumoase. Pentru ca nu-si uita niciodata radacinile. Pentru ca isi fac drum pe ploaie si danseaza cu norii. Tunetele si fulgerele sunt partenerii lor de dans care le dau trezirea si le amintesc sa respire din nou. Pentru ca sunt mai sanatosi cand ploua.Pentru ca sunt verzi. Si cand sunt verzi si sanatosi, eu sunt verde si sanatoasa. Pentru ca din pamant apa trece prin ei si ajunge la nori. Norii-i  binecuvanteaza cu ploaie. Si ploaia este viata si trece si prin noi. Pentru ca RESPIRA. Cand ei RESPIRA, eu RESPIR”. (Despre copac)

thoughtsDe cele mai multe ori:

… la ce a ramas neterminat la munca in timpul zilei

… la ce urmeaza sa se intample la munca ziua urmatoare

… la mizele care ne consuma din energie

… la cum platim facturile luna asta

… la griji, necazuri, planuri de actiune, demonstratii pe care trebuie sa le construim

Si de prea putine ori:

… la oamenii frumosi pe care tocmai i-am cunoscut sau ii avem alaturi

… la bucuriile pe care le-am trait in timpul zilei

… la cel putin 5 lucruri din viata noastra pentru care ar trebui sa fim recunoscatori

Vad tot mai multi oameni in jur care nu isi mai gasesc linistea, nici macar atunci cand aparent se izoleaza de sursele de « zgomot » si decupleaza de la forfota zilnica. Sunt tot mai multi cei care nu reusesc sa se odihneasca, desi conditiile tehnice (lumina, sunet, spatiu etc.) sunt indeplinite. Si sunt tot mai putini cei care inteleg ca, asemenea Portretului lui Dorian Grey, toate lucrurile rautacioase, resentimentele, judecatile, orgoliile, minciunile, reactiile exterioare negative se intorc in noi insine si ne marcheaza fizic si psihic – de unde toate lipsurile de care spuneam mai sus. In definitiv, cand punem capul pe perna seara, ar trebui sa razbata bucuriile sincere, micile victorii curate, micile placeri simple, dar valoroase. Din respect fata de noi insine si corpul nostru, ar trebui sa alegem ca ultimul gand de dinainte de odihna sa fie cel bun, luminos, in detrimentul celui daunator, intunecat :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,325 other followers

%d bloggers like this: