Feeds:
Articole
Comentarii

Daca anul trecut pe vremea asta m-am gandit sa scriu despre « multumesc » si « bravo » cu prilej aniversar profesional, de data asta am pus pe lista cateva lectii invatate in cei 6 ani de munca recent impliniti. Le las si aici, cu intentia sa revin asupra lor si sa le completez, pe masura ce se mai contureaza ceva demn de povestit :) Nota: evident, ele sunt inspirate din experienta mea de om de comunicare, insa in mare parte sunt aplicabile, cred, in orice domeniu.

Asadar:

  1. Fii specific – atunci cand soliciti ceva, fii cat mai explicit si mai generos in detalii, astfel incat brief-ul tau sa fie inteles de destinatar. Foloseste un limbaj comun, mai ales cand trebuie sa “traduci” cuiva dintr-o alta ramura profesionala termeni din propriul camp de munca. Intotdeauna cauta sa decodifici mesajul, asta, desigur, in cazul in care obiectivul este unul constructiv, iar nu punerea in dificultate a interlocutorului :)
  2. Hraneste-ti simtul critic – aici pot fi doua situatii: prima, cea in care esti la inceput si privesti noul drum dintr-o perspectiva exotica, idolatra; cea de-a doua, cand ai intrat intr-o zona de confort “calduta“, in care la panda stau autosuficienta/resemnarea. In ambele cazuri, exista un mare risc: inexistenta/diminuarea/disparitia simtului critic, calea cea mai sigura catre limitarea cresterii. Asadar, hraneste-ti simtul critic, nu in sensul in care trebuie sa te transformi intr-un artagos vesnic nemultumit, ci in sensul in care sa iti pastrezi mintea agera, vie si dornica sa caute si solutii secundare, altele decat cele care se ivesc “la prima mana“.
  3. Incadreaza in timp – un principiu important, atat in viata personala, cat si in cea profesionala. In general, activitatile carora nu le trasam un cadru temporal sunt predispuse la a fi prelungite la infinit, amanate, tratate superficial. Deci, daca ai un obiectiv bine definit la care tii, seteaza pentru el un reper de timp, pe care urmareste sa il respecte toate partile implicate ;).
  4. Alege-ti cuvintele cu grija – cand studiam comunicarea interpersonala si strategiile interactionale in facultate & la master, inca nu constientizam importanta acestor discipline. Abia in practica mi-am dat seama cat de multa diferenta este intre “trebuie” vs. “te rog sa”, “vreau” vs. “mi-ar fi util”, “da-mi” vs. “hai sa vedem cum putem face rost”. Ca sa nu mai vorbim despre politete nedisimulata, umor si simt ludic, trei “arme” care fac minuni chiar si in situatii greu de dezamorsat.
  5. Fii curios si ai curaj sa gresesti – sau macar sa fii atent la greselile celorlalti si sa inveti din ele. Un lucru pe care l-am invatat din lectiile de teatru de improvizatie este sa fiu mai ingaduitoare cu mine insami chiar si atunci cand gresesc si, mai mult decat atat, sa am curajul sa incerc. Despre asta am mai scris cu o alta ocazie aici.
  6. From human-to-human – noul concept care se vehiculeaza acum este cel de H2H, pornind de la principiul ca “Businesses do not have emotion. People do” (sursa), un prilej ideal pentru fructificarea discutiilor informale, purtate in cadre neconventionale si care de obicei scot la iveala detalii esentiale. In meseria de comunicator in special, in care se vorbeste tot mai mult despre brand journalism si organizatia ca media outlet, cele mai multe oportunitati de comunicare rasar din astfel de contexte.
  7. Nu te baza intotdeauna pe intuitia celorlalti – suna banal, da, insa am remarcat in toti anii acestia ca majoritatea conflictelor apar pe fondul lipsei de comunicare dintre oameni; mai precis, pentru ca ei se asteapta ca lucruri nespuse (din varii motive: lipsa de timp, de interes etc.) sa fie intelese sau intuite si, mai mult decat atat, incorporate implicit in decizii sau in planuri de actiune. Deci, oricat de neplacut sau complicat ar fi subiectul, o discutie de 5 minute intre oamenii-cheie implicati intr-un proiect poate salva munca, timp si nervi pretiosi :).
  8. Managementul asteptarilor – in special in profesia de comunicator, o componenta importanta este cea de educare – de obicei, obiectivele sunt de educare a publicurilor externe, insa la fel de importanta este educarea publicurilor interne. Ma refer aici la legitimarea profesiei, la explicarea modului sau de functionare, astfel incat toti stakeholderii interni (de la angajati pana la top management) sa inteleaga si sa sustina aceasta functiune cu reguli & mecanisme atat de speciale (care implica faptul ca telefonul ar putea sa sune la 2 dimineata si sa fie nevoie de conceperea unei declaratii oficiale in 10 minute).

 

Prietena cu Mar de Bran

mar de bran 2De ceva vreme sunt (si) in cautarea echilibrului alimentar, dintr-o dorinta personala, dar mai ales dintr-o necesitate legata de niste probleme gastrice mai vechi pe care incerc sa le neutralizez pe cat se poate. Sunt in plin proces de cultivare a unor obiceiuri cat de cat sanatoase legate de mancare (si aici de cativa ani am eliminat mezelurile de pe lista mea de cumparaturi) si de bauturi – si aici demn de mentionat este ca am renuntat la bauturile carbogazoase si la toate sucurile care se pretind a fi naturale, m-am dotat cu un storcator de fructe & legume performant si usor de folosit totodata si am introdus fresh-ul pe lista de must have-uri zilnice :)

Am reusit, se pare, sa transmit mesajul acestei cautari a echilibrului alimentar si celor din jurul meu, pentru ca in urma cu aproximativ o luna o prietena mi-a recomandat un suc natural extraordinar: Mar de Bran. Am fost sceptica la inceput, pentru ca in ultima vreme bravadele comerciale despre cat de „fara E-uri” si „fara conservanti” sunt unele produse au castigat tot mai mult teren. Cunostinta mea stia insa si asta despre mine si mi-a inmanat increzatoare o sticla de Mar de Bran, ca sa testez pe propriul meu gust licoarea.

Am descoperit de atunci un elixir care ma insoteste in fiecare dimineata, atunci cand nu gasesc timpul necesar sa pregatesc fresh-ul. Mar de Bran este intr-adevar un suc 100% natural romanesc, pasteurizarea fiind singurul proces tehnologic prin care trece produsul finit. Vine imbuteliat la sticla de 1l si poarta cu mandrie simbolul national tricolor pe „gatul” sticlei, dovada ca si in Romania se pot face (inca) lucruri de calitate. Sucul are o poveste fascinanta, creatorii lui fiind niste fermieri iscusiti aflati in culoarul Rucar-Bran, intre muntii Bucegi si Piatra Craiului si, ca orice produs creat pentru o nisa de consumatori, nu se gaseste in supermarketuri, ci numai in locuri atent selectionate.

mar de bran

Foto: bacaniacusuflet.ro

Si pentru ca stiu ca „what’s in it for me?” este prima intrebare atunci cand ni se povesteste despre ceva nou, listez aici doar cateva dintre beneficiile sucului de mere.

Conform fitday.com, consumul de suc de mere natural inseamna aportul concomitent a aprox. 10 minerale si vitamine esentiale pentru corp, printre care calciul, potasiul, fierul, manganul, magneziul, vitaminele C si B6. Pentru persoanele active, sucul de mere este un motor de voie buna, pentru ca, datorita zaharurilor sale naturale, functioneaza ca o sursa de energie si de hidratare a muschilor, scade riscul aparitiei problemelor osoase si contribuie la buna functionare a inimii (pentru ca are un continut de sodiu foarte mic). Vitamina C din suc regleaza functii esentiale ale corpului, cum ar fi transformarea energiei din hrana in „combustibil” pentru muschi.

Un singur lucru as vrea sa mentionez la final, respectiv ca un pahar de suc de mere natural consumat zilnic scade riscul imbolnavirii de cancer de colon sau plamani. Daca vreti asadar o doza garantata de sanatate si va plac produsele cu povesti frumoase veritabile aflate in spatele procesului lor de fabricare, va invit sa va alaturati prietenilor Mar de Bran si sa ciocnim un pahar impreuna, macar virtual, daca nu in realitate :)

 

 

Suntuncopac

550321_1380921695480395_2009748813_nPentru cei care isi amintesc sa fie recunoscatori pentru lucrurile simple si frumoase din viata lor, pentru cei care se inconjoara de si emana energie pozitiva, pentru cei care nu uita sa respire adanc cand simt ca ard pe dinauntru – pentru toti acestia si nu numai a aparut de putin timp un blog care ii va cuceri iremediabil. Este vorba despre www.suntuncopac.com, o comunitate pe care autoarea sa, Andreea Ionita Pautov, o hraneste zilnic prin postari alese despre dimensiunea existentei noastre, alta decat cea materiala, ancorata in vacarmul cotidian.

Citind articolele sale, am ajuns imediat la concluzia ca si eu „suntuncopac”, in sensul ascensional, al aspiratiilor, al dorintei de a “respira” zilnic curat si profund, de a fi creativa, de a fi recunoscatoare.

Andreea, care nu intamplator a descoperit ca este „un copac” (o cunosc de ani buni in plan profesional si mi-a fost clar inca de la inceput ca vibratia ei este una pozitiva) povesteste mereu despre partea plina a paharului, uneori cu emotie, alteori cu umor, intotdeauna insa intr-o nota molipsitor de optimista. Si, nu-i asa, avem nevoie de astfel de energii in vietile noastre agitate, care de cele mai multe ori se incapataneaza sa ramana cuplate neintrerupt la „zgomot”.

Va invit, asadar, sa urmariti cum creste sanatos „comunitatea copacilor” si sa va provocati pe voi insiva sa faceti zilnic exercitiul „pentru  ce sunt recunoscator astazi?”.

(…) m-am hotarat sa fiu ‘un copac’, pentru ca nimic nu poate defini  viata mai bine :). Pentru ca ei,  copacii sunt prietenii nostri. Intotdeauna ne intampina cu fructe si cu flori frumoase. Pentru ca nu-si uita niciodata radacinile. Pentru ca isi fac drum pe ploaie si danseaza cu norii. Tunetele si fulgerele sunt partenerii lor de dans care le dau trezirea si le amintesc sa respire din nou. Pentru ca sunt mai sanatosi cand ploua.Pentru ca sunt verzi. Si cand sunt verzi si sanatosi, eu sunt verde si sanatoasa. Pentru ca din pamant apa trece prin ei si ajunge la nori. Norii-i  binecuvanteaza cu ploaie. Si ploaia este viata si trece si prin noi. Pentru ca RESPIRA. Cand ei RESPIRA, eu RESPIR”. (Despre copac)

thoughtsDe cele mai multe ori:

… la ce a ramas neterminat la munca in timpul zilei

… la ce urmeaza sa se intample la munca ziua urmatoare

… la mizele care ne consuma din energie

… la cum platim facturile luna asta

… la griji, necazuri, planuri de actiune, demonstratii pe care trebuie sa le construim

Si de prea putine ori:

… la oamenii frumosi pe care tocmai i-am cunoscut sau ii avem alaturi

… la bucuriile pe care le-am trait in timpul zilei

… la cel putin 5 lucruri din viata noastra pentru care ar trebui sa fim recunoscatori

Vad tot mai multi oameni in jur care nu isi mai gasesc linistea, nici macar atunci cand aparent se izoleaza de sursele de « zgomot » si decupleaza de la forfota zilnica. Sunt tot mai multi cei care nu reusesc sa se odihneasca, desi conditiile tehnice (lumina, sunet, spatiu etc.) sunt indeplinite. Si sunt tot mai putini cei care inteleg ca, asemenea Portretului lui Dorian Grey, toate lucrurile rautacioase, resentimentele, judecatile, orgoliile, minciunile, reactiile exterioare negative se intorc in noi insine si ne marcheaza fizic si psihic – de unde toate lipsurile de care spuneam mai sus. In definitiv, cand punem capul pe perna seara, ar trebui sa razbata bucuriile sincere, micile victorii curate, micile placeri simple, dar valoroase. Din respect fata de noi insine si corpul nostru, ar trebui sa alegem ca ultimul gand de dinainte de odihna sa fie cel bun, luminos, in detrimentul celui daunator, intunecat :)

Eticheta propriei profesii

Imagine

„Practice what you preach” -  un principiu pe care il vad de multe ori incalcat, cand vine vorba despre coerenta dintre ceea ce pledezi in meserie si exemplul personal. Imi plac oamenii consecventi, care isi respecta crezul profesional si dincolo de cadrul in care si-l pun in aplicare si conventiile aferente. Asadar:

 

 

 

-          Daca esti om de comunicare, nu da deloc bine sa cazi in capcana greselilor gramaticale, in vorbire sau in scris. Daca „persoana care o iubesti” sau „cartea care ai citit-o” sunt sintagme frecvente in vocabularul tau (si asta nu pentru ca iti scapa), atunci ar trebui sa nu te suprinda ca nu esti deloc convingator cand scrii un material de promovare.

-          Daca esti medic si dai mana cu pacientul sau il consulti mirosind a tigarile pe care tocmai le-ai fumat, atunci nu te astepta ca acesta sa rezoneze cu principiile tale despre o viata sanatoasa.

-          Daca esti antrenor de fitness sau practici orice alt fel de sport si pui pe Facebook poza cu tine mancand la fast-food (sau, din nou, iti onorezi clasa cu un parfum original nicotinic), oricat te-ai stradui sa pozezi in model de urmat, s-ar putea sa nu fii deloc credibil.

-          Daca esti avocat, insa renumele tau e mai degraba de proscris, atunci putin probabil sa iti valideze cineva pledoariile.

Si lista poate continua, sunt sigura ca prin analogie cu exemplele de mai sus, pot fi gasite atatea altele la indemana. Personal, consider ca atentia la detalii de genul asta sporeste increderea pe care noi o transmitem celor pe care ii consiliem si, in plus, creste standardele profesiilor noastre, un indicator de care trebuie sa avem grija daca vrem ca ele sa ne fie apreciate la adevarata lor valoare. Va invit sa urmariti in jur cat de numeroase sunt toate aceste incalcari ale unor reguli nescrise, dar care fac diferenta când vine vorba despre a fi recomandati profesional.

Imagine2013 a insemnat, dincolo de toate provocarile lui, o goana sufocanta dupa work-life balance sau downshifting. A fost un an in care a contat, desigur, ce a fost de facut, insa parca mai important a fost cum a trebuit facut. Pentru ca e clar, intr-un secol al vitezei, al tehnologiei, al lui aici si acum, al mesajelor instant, al gândurilor care parca nu mai au timp sa se aseze, tot ceea ce ne inconjoara reprezinta o sursa generatoare de agitatie, iar linistea este o virtute care trebuie cautata in interiorul nostru.

In tot acest vacarm, in 2013 provocarea mea personala a fost sa imi gasesc lucrurile in care sa ma pot refugia, care sa ma ajute sa ma detasez macar o ora pe zi, prin care sa imi pot cultiva capacitatea de auto-control. Si acum ca a venit momentul inventarului, pot sa spun fara sa gresesc ca 2013 – un an in care m-am maturizat cat pentru 3 –  ar fi fost mai greu fara:

  • energizantul curs de improvizatie alaturi de echipa Improvisneyland: da, 2013 a fost o continuare a obiceiului sanatos din 2012 de a ma alatura unui grup minunat de “martieni”, asa cum ne-am autointitulat noi, cei care in fiecare seara de marti ne-am adunat pentru a invata despre noi insine prin joaca, glume sau, de ce nu, prin exercitii dintre cele mai serioase. Am fost Personaje in povesti nascute ad-hoc, am avut oscilatii de Statut, am invatat cum este sa urci si sa cobori in rang de la o scena la alta; am avut public la lectiile deschise, am fost uneori mai amuzanti, alteori mai misteriosi. De cele mai multe ori, ne-am intalnit obositi dupa zile de munca neprietenoase, insa impreuna ne-am gasit forta sa ducem la bun sfarsit cele doua ore de curs, admitand cu totii tacit ca dupa ne vom reinventa. Si asa a fost de fiecare data, negresit :)
  • disciplina orelor de yoga alaturi de Jani, in fiecare luni si miercuri seara la cursurile de la Pure Fitness. Pe Jani am descoperit-o la începutul lui 2013, când eram hotarata sa introduc in program ore regulate de sport, ca parte din initiativa “obiceiuri sanatoase” pe care o schitasem la final de 2012. La yoga am mers din dorinta de a-mi intari sau contrazice convingerea ca acolo se intampla ceea ce media alesesera sa prezinte in virtutea senzationalului. Antrenoarea m-a cucerit iremediabil, prin autoritate si gingasie in acelasi timp. Paradoxal, nu? Pana nu demult, credeam cu tarie ca cele doua sunt imposibil de regasit intr-un om, dar iata ca realitatea mi-a demonstrat contrariul. Si uite-asa am ajuns sa ma lupt pentru dreptul orelor de yoga din fiecare seara de luni si miercuri, pentru ca, la fel ca in cazul cursurilor de improvizatie, cu starea de spirit de dupa simt întotdeauna ca pot sa mut muntii.

Pe lista de dorinte pentru 2014 se regasesc in continuare cele doua surse de sanatate fizica si mentala de mai sus, plus speranta sa gasesc timp sa pot adauga si altele. Toate astea, avand in vedere cateva principii invatate la improvizatie, cum ar fi: “will and grace” (initiativa si cooperare), “act now, justify later” (incaseaza cu gratie, asuma-ti cu incredere si cauta o modalitate proprie sa argumentezi), “accepta si du mai departe” (povestea merge mai departe, chiar daca are un curs imprevizibil).

Ah, si 2014 sa fie cel putin la fel de spectaculos precum 2013 ;) Namaste!

imagesCABS9YW5Sunt dese momentele in care ma gandesc la anii facultatii si ai masterului ca fiind o “epoca de aur” a vietii mele :) Intotdeauna am considerat ca perioada studiilor a fost cea in care am simtit cu adevarat ca intreprind lucruri de folos mai degraba pentru mine insami si mai putin pentru succesele unor terte parti. Acum, balanta se tot schimba, iar echilibrul intre ce fac pentru mine versus ce construiesc pentru realizari exterioare mie este din ce in ce mai instabil – dar ma lupt din rasputeri sa mentin un raport supraunitar pentru prima categorie. Toata introducerea asta despre investitia in propria noastra dezvoltare nu este intamplatoare, ci vine intr-un context anume.

In seria “investitiilor in mine insami” la care mi-ar fi placut sa pot lua si eu parte pe vremea studentiei se inscrie si initiativa celor de la Chelgate Public Affairs & Public Relations de a organiza o Scoala de PR in toata regula, pentru studenti si masteranzi din institutii de invatamant de profil. In prezent, se afla in desfasurare a treia editie a atelierelor Scolii gazduite de British Council pana pe 9 decembrie 2013. Saptamana trecuta am participat cu mare placere in calitate de trainer pentru aproximativ 30 de studenti, in cadrul atelierului de Relatie cu presa. M-am bucurat sa vad studenti constiiciosi, (inter)activi si foarte dornici sa afle cat mai mult din culisele meseriei. A fost o experienta provocatoare si pentru mine, in conditiile in care in urma cu un an si ceva eram de cealalta parte a “catedrei” incercand sa extrag cat mai mult din seva interactiunilor de acest tip cu practicieni de relatii publice intalniti in diverse contexte. Ca sa conturez o imagine de ansamblu, in afara de prezentarea noastra centrata pe subiectul Relatiei cu presa, editia aceasta a Scolii i-a mai adus/ii va aduce pana pe 9 decembrie pe Dana Dobrescu, Communication Manager Unilever South Central Europe (atelierul de Strategii și campanii de relații publice), Laura Sgârcitu, Communication Manager Provident Financial Romania (atelierul de CSR), Radu Acsinia, Social Media Specialist, Samsung Electronics Romania (atalierul de Comunicare online și strategii de social media), Mirela Meiță, General Manager Chelgate (atelierul de Arta de a vorbi în public) – asadar, o serie de specialisti numai buni de descusut cu cele mai bune intentii :P

                                            photo                                      photo2

Editia aceasta si-a desemnat participantii, insa recomand calduros studentilor interesati sa urmareasca indeaproape proiectele Chelgate si sa se implice, deoarece oamenii de aici au o multime de astfel de initiative menite sa aduca o perspectiva practica, aplicata, asupra domeniului relatiilor publice si a dinamicii lui. Si a propos de ceea ce spuneam la inceputul acestui articol, profitati de orice oportunitate care vi se arata, incercati, intrebati, sustineti prezentari in echipe, explorati ocazii extra-curriculare - profitati de etapa de “trial and error” care este inca la indemana, pentru ca mai tarziu lucrurile devin serioase si incarcate de responsabilitati ;)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 860 other followers