La vremuri noi, tot noi…

Astăzi, sufletul meu a avut parte de acel suflu nou pe care îl căuta de ceva vreme, dar pe care nu ştia să îl definească în cuvinte. Era acel “ceva” care îşi cerea dreptul, dar care nu avea curajul să iasă la iveală. După îndelungi promisiuni neîndeplinite, am reuşit azi să mă bucur de prezenţa foştilor colegi de facultate (pe care cred că i-am copleşit, atât de mare mi-a fost entuziasmul ) şi de frumuseţea clipelor noastre de odinioară.

Întâlnirea a fost ca o gură de oxigen pentru mine, pentru că tocmai începusem să deplâng rutina şi linearitatea existenţei cotidiene. Mi-am confirmat, încă o dată, că viaţa merită trăită pentru aceste momente de “recompensă” interioară. Mi-am dat seama, de fapt, că trăim prin oamenii care ne fac fericiţi, pentru bucuriile mărunte, dar şi pentru victoriile măreţe sau înfrângerile asumate demn, pentru infinitul mic al existenţei noastre cotidiene.

O zi frumoasă pentru care a meritat să ajung târziu acasă!

În Perimetrul Verde se combat “amenințările reale” din “lumea virtuală”

Iată-ne și la sfârșitul celei de-a treia zi în tabăra Sigur.info. Așa cum am anunțat în post-ul anterior, sesiunile noastre de astăzi s-au concentrat asupra “Amenințărilor reale într-o lume virtuală”.

Echipa Kaspersky a moderat dezbaterile, consemnând poveștile voluntarilor legate de infectările cu viruși. Prin atelierele susținute, am încercat să atingem un echilibru între “security” și “usability”, două concepte esențiale pentru protecția celor care navighează pe Internet. Discuțiile nu s-au rezumat însă numai la identificarea soluțiilor de securitate adaptate la problemele semnalate, ci s-au transformat în adevarate studii de caz la care voluntarii au avut ocazia să participe activ. Ștefan Tănase, reprezentantul Kaspersky Lab România, a constituit vocea expertului, traducând într-un limbaj accesibil terminologia tehnică și împărtășind astfel experiența acumulată de-a lungul anilor în domeniul securității informatice.

Implicarea voluntarilor a fost recompensată prin premiile oferite de Kaspersky, iar noi, la rându-ne, am primit cu drag solicitările lor insistente de a mai rămâne în tabără. Din păcate, însa, aceasta a fost pentru echipa Kaspersky ultima zi în tabăra Sigur.info de la Ighiu, deoarece măine vom lua calea Bucureștiului..

E ora 23:05 și ultimul episod al taberei tocmai s-a consumat pentru noi. Ionuț a consemnat cele mai frumoase amintiri ale taberei, realizând un montaj de fotografii. Aceasta este modalitatea prin care Kaspersky Lab România mulțumeste organizației Salvati Copiii pentru că ne-a găzduit și ne-a adus în mijlocul unor copii extraordinari .

Sigur.info nu se oprește însă aici. Tabăra se va încheia abia pe 6 septembrie 2009, iar activitatile programului se vor prelungi pana în 2010.

Înainte de final, ne dorim să transmitem salutări Irinei Nicolai, coordonatoarea taberei, care s-a întors astăzi în Capitală, preluând alte și alte misiuni nobile… Cu SIGURanță, acesta este începutul unei prietenii de durată care va da naștere unor proiecte în care ne punem toate speranțele și gândurile bune.

A doua zi în Perimetrul Verde

Ziua de miercuri a început promițător la ora 9:00, treziți fiind pe ritmuri de muzică. Cei mai vioi dintre voluntari s-au gândit să ne mobilizeze și să ne anunțe astfel micul dejun.

În agenda de astăzi au figurat atelierele de Social Networking care au avut o structură diferită în comparație cu cele de ieri. Dacă în prima zi prezentările s-au referit la un corpus comun de informații pe marginea cărora au avut loc dezbaterile, astăzi gradul de noutate a datelor furnizate a fost mai ridicat. Cu toate acestea, discuțiile au păstrat direcțiile generale , urmărind să prezinte aspecte privind riscurile de natură psihologică, dar și tehnică ale navigării pe Internet. Voluntarii  au deslușit implicațiile rețelelor sociale, beneficiile și amenințările rezultate în urma utilizării Facebook-ului sau Twitter-ului. Ștefan Tănase, Senior Researcher la Kaspersky Lab România,  a adus în discuție și problema securității utilizatorilor și a sistemelor de operare, contribuind cu informații actualizate despre Web 2.0 și evoluția virușilor care se răspândesc prin rețelele sociale.

După încheierea activităților de informare, a urmat partea de relaxare a taberei. De această dată, ziua a fost deosebită și pentru că una dintre voluntarele de la Salvați Copiii și-a serbat alături de noi cea de-a nouăsprezecea aniversare și a avut parte de multe surprize din partea grupului. Și pentru ca bucuria să fie deplină, Ionuț  Tecuceanu a uimit  pentru a doua oară consecutiv audiența, oferindu-ne o nouă reprezentație la chitară (asta după ce am constatat că nici pianul nu îi este un instrument muzical străin…).

3 septembrie, adică mâine, este o zi specială, pentru că echipa Kaspersky deține exclusivitate în prezentarea ce are ca temă “Amenințările reale într-o lume virtuală”. Sperăm să beneficiem de aceeași implicare ca și până acum din partea voluntarilor și să le facilitam astfel transmiterea mai departe a informațiilor în scoli și licee, către elevi, părinți și profesori.

Pe mâine, cu vești noi și forțe proaspete.

Jurnal de tabara

Tabăra “Sigur.info navighează în Perimetrul Verde” realizată de Salvati Copiii în parteneriat cu Kaspersky Lab România a debutat astăzi prin atelierul denumit “Ce este mediul online?”.

Înainte de toate, la inițiativa voluntarilor, am participat aseară la un joc de cunoaștere care a prilejuit primele noastre interacțiuni. Ziua s-a încheiat printr-un concert oferit de pasionații de chitară, care ne-au încântat  cu repertoriul lor. Mulțumiri aici și colegului nostru de la Premium Communication, Ionuț Tecuceanu, care a întreținut atmosfera până spre dimineață J.

Astăzi, voluntarii de la Salvați Copiii au păsit curioși în Perimetrul Verde, încercând alături de echipa Kaspersky Lab să identifice avantajele și dezavantajele mediului online. Atelierele s-au desfășurat într-o sală de conferințe neconventională, în crama pensiunii Terra Mythica din Alba Iulia, motiv în plus să încurajăm o dezbatere informală pe tema pericolelor din lumea virtuală. Ștefan și-a susținut prezentările mizând pe implicarea activă a voluntarilor, iar cele trei sesiuni s-au dovedit a fi productive: structurate, dar totodată deschise la intervenții libere,  discuțiile au urmărit multiple direcții – de la statistici, terminologie de specialitate, utilizări ale Internetului în scop educativ și Web 2.0 până la corespondențe între amenințările online/offline. Voluntarii au dezbătut situații reale și au discutat pe marginea filmulețelor propuse de traineri.

Activitatea de azi s-a încheiat printr-o  seară tematică a  Ceaiului, oferită de echipa Kaspersky, creându-se astfel un nou prilej de socializare între participanții taberei.

E ora 22:16 și multă forfotă în curtea de pe Terra Mythica. Din foișorul de unde scriu acum  se aud vocile voluntarilor care par că au uitat că se apropie ora stingerii. Câțiva dintre ei sunt conștiincioși și lucrează la proiectele pe care le au de predat la sfârșitul taberei. Alții anunță la portavoce începerea unei runde “de-a v-ați ascunselea”. Retrăiesc sentimente din copilărie pe care le credeam irepetabile. Mă bucur de oamenii lângă care mă aflu. Aștept cu nerăbdare ziua 2, când o să avem prezentările despre Social Networking.

Stay tuned.

COCO avant CHANEL

…sau o lectie despre compromisuri in viata si despre ce inseamna sa vezi potentialul de victorie care sta in spatele fiecarui esec. Am vazut in seara asta un film de care aveam nevoie si pe care il recomand calduros oricui doreste sa isi masoare nivelul ambitiei. Cat de departe esti dispus sa mergi, mai ales cand nu iti garanteaza nimeni succesul? Cat de greu este sa ramai cu picioarele pe pamant, desi roadele muncii incep sa se observe si iti dai seama ca ajungi incet-incet acolo unde ai visat dintotdeauna? “Coco avant Chanel” este o poveste pe care ar trebui sa ne facem timp zilnic sa o ascultam sau pe care ar trebui macar sa o avem in minte atunci cand ne intrebam oare cat de multe greutati putem sa induram. Asadar, sa nu uitam: “ “Success is often achieved by those who don’t know that failure is inevitable.” (Coco Chanel)

Reloaded

Urmand sfatul unui coleg care imi spunea acum ceva vreme ca “cine nu posteaza, nu conteaza” (imi pare rau ca ma repet), am hotarat sa profit de inchiderea platformei Yahoo 360 si sa ma “mut” aici. Ma astept, asadar, sa fiu mai activa pe blog si sa profit de acest spatiu ilimitat pentru a face un shared experience. Pentru ca am inteles incotro ne indreptam cu aceste noi tehnologii si, implicit, faptul  ca blogul este cea mai simpla modalitate de construire a brandului personal. Ramane de vazut daca o sa mentin nuanta sentimentala cu care am pornit sau daca o sa devin ceva mai “tehnica” de acum inainte. Cred, totusi, ca o sa continui sa scriu atunci cand o sa simt nevoia si cand ceva din realitate o sa-mi marcheze trairile.

Imi doresc timp si inspiratie pentru acest blog. Fie ca relansarea lui sa coincida cu o noua etapa a vietii mele!

Mai sunt oameni frumosi

E ciudat cum situatiile dificile ne fac sa fim egali intre noi, sa ne ascundem sub umbrela
solidaritatii ca niste copii abandonati, dar care nu si-au pierdut totusi speranta. E uimitor sa vezi cum brusc nu mai conteaza ai cui suntem, ce interese avem, ce simpatii/ antipatii ne stau in cale.

Cand salvarea vietii altui om devine adevaratul nostru numitor comun, imi dau seama ca OMUL FRUMOS al lui Puric mai are o sansa in lumea asta dominata de obsesia controlului si a binelui propriu.
Cand simti ca daca inchizi ochii, vezi derulandu-se cauza pentru care lupti, iti dai seama ca fiinta iti este neincapatoare pentru astfel de sentimente..Si totusi, ele te implinesc si vrei sa faci din ele un obicei, pentru ca iti place sa te “sufoci” astfel. Deodata, oboseala nu mai este atat de insuportabila, iti doresti sa dormi numai ca sa-ti vezi visul implinit, iti dai seama ce oameni ai castigat , desi n-ai fi crezut vreodata ca o sa va aflati de aceeasi parte a baricadei. Te vezi pe tine, parte dintr-un intreg, caramida peste alta caramida.. Si-ti amintesti ce spunea Talmud, “cine salveaza un om, salveaza o lume intreaga”..Sper..

Amurgul idolilor

Imi pare rau ca abia astazi ajung la o concluzie care se tot incapatana de ceva vreme sa fie trasa, si anume: dovada tariei de caracter o faci atunci cand decizi sa renunti definitiv la oamenii care iti fac cel mai mult rau, dar pe care totusi ii iubesti enorm. La cei care te-au ajutat sa te definesti, care au scos la iveala sublimul din tine, dar care atunci cand au gresit, au distrus toate caile de acces catre sufletul tau. Ei sunt cei care judeca inainte sa te inteleaga si ale caror mistere nu le vei dezlega niciodata. De ce maretia lor nu poate fi dusa pana la capat? De ce sunt capabili de un gest care sa le distruga toata aura? Nu o sa pricep niciodata, si totusi prefer sa raman nelamurita decat sa-mi fac rau cautand explicatiile.
Pana la urma, fiecare e responsabil sa isi aleaga oamenii pe care si-i doreste alaturi si felul in care ii va pastra. Acesta este punctul in care imi dau seama ca egoismul nu este daunator, atata vreme cat e in joc salvarea Sinelui si a integritatii noastre.

De azi, nu mai exista momentul magic pentru mine…Si va dura mult pana va fi reinventat unul..

Dragi mie

Venind acasa dupa o indelungata absenta (mai mult psihica decat fizica), am regasit ceea ce mi se pare ca pierd cu fiecare zi pe care o petrec departe..Mi-am gasit parintii intampinandu-ma…Camera, masina, orasul, linistea…si omul care mi aminteste mereu ca mai exista inca sentimente si trairi de calitate si pe care il apreciez mereu, tocmai pentru ca e scump la vedere…si pentru ca de fiecare data cand apare, e imposibil sa nu-mi doresc sa il coplesesc…incontrolabil reflex care ma elibereaza de orice acumulare negativa si parca ma incarca pentru un secol de greutati care urmeaza… e clar ca puterea lui sta tocmai in faptul ca nu o constientizeaza si ca o foloseste naiv, fara excese, in cel mai eficient mod posibil asupra mea..

o sa iubesc mereu asteptarile rasplatite cu momentul de genul acestora…e singurul motiv pentru care trecerea timpului imi pare mai blanda si mai justificata…

Let it snow..

Dupa nenumarate nostalgii legate de starea de spirit pe care mi-o starneste zapada, azi m-am minunat privind pe fereastra..In Piata Scanteii a nins cu indarjire pret de vreo jumatate de ora, dupa care fulgii s-au speriat si au lasat loc soarelui, spre fericirea oamenilor care deja incepusera sa vorbeasca speriati despre anvelopele de iarna:))..Discutia asta mi s-a parut asa o profanare a acelui moment incat m-am vazut obligata sa parasesc incaperea..Si am incercat sa deslusesc ce sentimente ma incercau: a fost mai intai dorinta de a impartasi fulgii aceia de nea, apoi cea de a-i contempla, urmata de reprezentarea fireasca a sarbatorilor, a bradului, a saniei..Si uite-asa am schitat scurt un tablou care ma duce mereu cu gandul la cei dragi, la bucuria noastra cand suntem impreuna, la tristetea despartirii apoi, la frigul care se “drege” cu o imbratisare, la obrajii rumeni ai copiilor, la mamele noastre grijulii , la lumea asta, la toata dragostea care ne cade din cer si pe care sper ca inca o mai pretuim..