Despre frici si esecuri, la Impact Hub

Fears-FailuresAm fost incantata sa inchei saptamana trecuta cu un eveniment mai neconventional, organizat de cei de la Impact Hub, pe tema fricilor si a esecurilor – aceste doua notiuni despre care societatea noastra ne invata ca sunt gresite, ca sunt semne de slabiciune si, mai ales, ca misiunea noastra trebuie sa fie sa le neutralizam. Evenimentul m-a atras inca de cand am vazut ca avea sa se incheie printr-o demonstratie sanatoasa de teatru de improvizatie, coordonata de unul dintre trainerii mei, Radu Ciobanasu. Evident, mi-am dorit sa ma bucur de impro si sa vad cum se leaga activitatea asta in contextul larg al conferintei. Pe langa asta, ce mi s-a mai parut interesant a fost mixul de vorbitori din zone foarte diverse, de la alpinisti temerari care au cucerit inaltimile (Alex Gavan), pana la coach-i (Alis Anagnostakis) si oameni de afaceri (Orlando Nicoara, Florin Jianu, Sergiu Negut), toti provocati cu intrebari care mai de care mai indraznete din partea lui Vlad Mixich :).

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, s-a vorbit despre frici dintre cele mai diverse, de la cele personale pana la cele profesionale. Pentru ca s-ar naste un adevarat roman daca as comenta pe marginea fiecarui discurs, o sa las mai jos cateva concluzii pe care mi le-am notat in dreptul fiecarui vorbitor.

Alex Gavan – primul alpinist român care a urcat pe vârful Shisha Pangma (8027 m), din Himalaya

  • Nu exista cunoastere autentica si dezvoltare interioara stand in zona de confort. Daca vrem sa ne accesam adevarata valoare personala, trebuie sa ne permitem luxul de a gresi.
  • Motto-ul sau: Climbing mountains outside, climbing mountains inside – prin obstacolele pe care le depasim in planul existentei exterioare, exploram noi dimensiuni ale existentei interioare.
  • Cu totii avem nevoie de experiente de tip initiatic, de necunoscut, incertitudine, pentru a putea raspunde la intrebarea „Cine suntem?”.
  • Facand o paralele cu viata de zi cu zi a oamenilor care au joburi mai „pamantene”, Alex a punctat foarte bine ca nu intelege sintagma „life after work”. Ce ne arata ea? Cumva ca viata si jobul nu pot coexista? Adica omul performant trebuie sa traiasca intr-o schizoidie de acest tip? Ceva e cu siguranta gresit in acest tip de gandire :)

Alis Anagnostakis – trainer, executive coach si consultant in cultura organizationala. Fondator Mindlearners.

  • Filosofia ubuntu (I am what I am because of who we all are) ne invata sa privim competitia dintr-o alta perpectiva, pornind de la premisa increderii (colaborare bazata pe incredere, nu frica). Una dintre povestile care sustin aceasta metafora este disponibila aici.
  • Cartea „Teoria fericirii” a lui Jonathan Haidt ne aduce metafora elefantului si a calaretului, unde elefantul reprezinta emotiile, iar calaretul este ratiunea. Pe scurt, teoria lui Haidt ne spune ca societatea in care traim incurajeaza o educatie debalansata, care, pe masura ce crestem si devenim mai constransi social, duce la neglijarea „elefantului” (adica a emotiilor) in favoarea „calaretului” (a ratiunii). Astfel, ajungem sa cunoastem prea bine calaretul si prea putin elefantul, care se transforma intr-un tiran.
  • Cele 4 mari frici existentiale: moartea, lipsa de sens, libertatea, singuratatea.
  • Daca la inceputurile sale primitive omul se lupta cu fiarele salbaticiei, in prezent el are de-a face cu tigri sociali, care il forteaza sa isi neutralizeze emotiile si sa isi canalizeze eforturile catre control, calcule, rationalizare.
  • Pasi catre un noul mod de gandire: constientizare, etichetare, repozitionare.

Orlando Nicoara

  • E foarte important sa stii ceea ce stii. Cu alte cuvinte, e bine sa stii la ce esti bun, sa iti constientizezi punctele forte astfel incat sa le poti pune in slujba ta. Aici am o completare personala, o vorba pe care parca am citit-o parca la Ion Tiriac, si anume ca „jumatate din a fi destept inseamna sa stii la ce esti prost”.
  • Ia-ti o ora de liniste in singuratate, pentru a te adapta fricii. Invata sa iti traiesti lucid, analitic frica, pentru a o putea gestiona.

Florin Jianu – antreprenor, fost ministru delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism

  • In viziunea dlui Jianul, esecul tine de lucrurile pe care nu le poti controla, mai degraba din sfera personala decat din cea profesionala. Pentru dumnealui, o frica/un esec s-ar lega, de exemplu, de sanatatea celor dragi. In rest, prin tot ceea ce a declarat a lasat sa se inteleaga ca in plan profesional orice este gestionabil.
  • Un sfat din partea antreprenorului: ca sa nu fii luat pe nepregatite, nu trebuie sa pui toate ouale intr-un singur cos.
  • Proiecte lansate in timpul mandatului sau: StartUp Romania, un mix de incubare, educatie antreprenoriala si mentorat, oportunitati de finantare.
  • Modelul de organigrama pe care a incercat sa o implementaze in ministerul pe care l-a condus: US Small Business Administration.
  • Mi-a placut in mod special raspunsul la intrebarea „Cum trebuie sa fie seful – temut sau iubit?”, care a fost „Respectat” :)

Sergiu Negut – business angel si consultant pentru cresterea afacerilor

  • A fi antreprenor inseamna sa faci acel ceva pe care nu ti-l cere nimeni, sa iti asumi ca vei fi in permanenta ala tras de urechi pentru ca sfideaza regula.
  • Indiferent de ceea ce faci, e bine sa ai un Personal Board of Advisors cu care sa iti poti valida/dezbate ideile.
  • Un business de succes trebuie pornit de la ceea ce este identificat ca fiind „pe val” – acel ceva care produce o schimbare in societate, in comportamentul consumatorului.
  • Ce il motiveaza pe Sergiu: sa schimbe ceva prin interventia lui.
  • In orice business de antreprenor, inainte de faza de control, e nevoie de faza de inovare.
  • Acolo unde lucrurile merg foarte bine, este greu de implemantat o schimbare, cu alte cuvinte provocarile trebuie cautate acolo unde e loc de oameni „care sa fie trasi de urechi”.

Concluzii Vlad Mixich:

  • Esecul si frica sunt vampiri de energie. Problema nu este sa cum scapam de ei, ci ce facem cu ei.
  • E nevoie de o doza de autism in fata esecului – traire patologica, intensa, dar la timpul prezent.
  • Solutii de adaptare:
    • Intelegerea fricii astfel incat sa o poti logaritma;
    • Esecul trebuie impartit in mai multe probleme mici, care in felul asta ajung sa para doar niste necazuri;
    • Gaseste-ti „ingerul” – partenerul care sa te poate ajuta sa deviezi tensiuneaa;
    • Esueaza repede, invata si fugi inainte;
    • Arunca-te in sentimentul tristetii, fara sa il tratezi ca pe un handicap. Tristetea are sens biologic, creeaza starea de spirit necesara, e o trambulina;
    • Aloca timp singuratatii tale, un timp constructiv, care sa iti permita luxul de a nu fi permanent conectat, in control. Cel putin o data pe luna traieste-ti autentic momentul de singuratate, in care esti doar tu cu tine, fara presiunile exterioare.
  • Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face omul in singuratatea lui”.

Este yoga un sport?

Articol scris de Jani Costache 

10941794_10152699813969506_314352275_nIntreb in stanga si in dreapta: este yoga un sport?

Nu exista un raspuns clar, pentru ca nu exista o granita intre cele doua. Dar cu siguranta, daca vei intreba 100 de persoane care practica yoga, cele mai multe vor raspunde ca nu. Asta este si parerea mea. Daca este yoga un sport, de ce nu se introduce la Olimpiada? Prin comparatie, in sport exista competitie, laitmotiv-ul pentru care cred ca yoga nu este un sport. Practicand yoga nu concurezi cu altii, nici macar cu tine insuti. Exercitiile din timpul clasei de yoga nu sunt ceva ce trebuie criticat, judecat sau laudat. Nu primesti medalii sau premii pentru ca tocmai ti-ai atins degetele de la picioare. Este o experienta personala, o calatorie in explorarea Sinelui, un mod de viata. Mahatma Gandhi spunea: „este despre sanatate, care este bogatia reala, si nu despre bucati de aur si argint”. Nu putem vorbi despre performanta in yoga. Transformand-o intr-o competitie, o clasa de yoga ar fi plina de ganduri de genul: eu am rezultate mai bune, eu lucrez mai bine, eu sunt mai bun, ceea ce duce la hranirea ego-ului, ceea ce este total gresit pentru ca exact despre asta nu este yoga.

A devenit un „sport” de cand a ajuns foarte populara si s-a introdus in programele salilor de fitness, punandu-se mai mult accent pe partea fizica (ceea ce mi se pare firesc), insa departandu-se foarte mult de ceea ce inseamna yoga cu adevarat si uitand de fapt ca yoga prin definitie inseamna „uniune”: uniunea planului fizic cu cel al mintii si al spiritului. Dar pentru asta exista centre specializate in care se practica yoga traditionala.

Poate este de multe ori si vina instructorilor de yoga, care transmit aceasta idee de fitness-yoga. Mi se pare ok sa o practici, atata timp cat transmiti ca asta nu e tot.

Pentru mine, yoga este cel mult exercitiu fizic daca ar fi sa ii privesc latura sportiva. Intr-adevar, este un mijloc pentru a-ti imbunatati flexibilitatea si echilibrul, iti poti tonifia musculatura si iti poti corecta anumite atitudini vicioase de postura. Yoga poate fi considerata atletica pentru ca necesita rezistenta si concentrare. In timp ce acestea sunt calitati sportive fantastice, a considera yoga un sport ar presupune un sentiment de competitie, care ne spune ca unul este mai bun decat celalalt, or nu, yoga nu este despre asta. Este mult mai mult. Yoga intruchipeaza ideea ca accepti si muncesti pentru a cultiva constientizarea, indiferent cat de flexibila sau rezistenta (intr-o anumita postura) este persoana de langa tine. Daca tratezi yoga ca pe un sport, vor exista si riscuri. Fiind in competitie cu ceilalti, vei gasi yoga probabil ca fiind iritanta, suparatoare, in loc sa te bucuri de propria experienta. Iti vei impinge corpul sa faca lucruri pe care nu este pregatit sa le faca si astfel exista riscul sa te accidentezi si sa faci mult rau corpului, care este „instrumentul” din aceasta calatorie numita „yoga”. Pentru mine yoga este o stiinta, un proces, o stare.

Poate ca yoga este un sport. Poate nu. Nici nu cred ca este atat de important, atata timp cat practici aceasta disciplina cu integritate.

Tu ce crezi? Este yoga un sport? :)

Nota: Jani este profesoara mea de yoga de aproape doi ani la Pure Fitness. Ea se numara printre primii oameni care m-au invatat sa lucrez cu mine insami, sa ies din zona de confort, tinand totodata cont de cerintele corpului meu. A reusit sa ma faca sa eman energie si entuziasm dupa fiecare ora de yoga, fara de care acum cred ca m-as simti un om mai sarac la nivel personal. Despre ce a insemnat si inseamna pasiunea asta pentru mine am mai scris si aici.

Pretextul Noului An

Ce bine ca timpul, asa nerabdator si cum e el in general, ne ofera totusi o data pe an posibilitatea schimbarii „formalizate”: un An Nou, sarbatorit peste tot in lume mai mult sau mai putin fastuos, dar NOU pretutindeni. Asadar, daca altfel ne e greu sa ne resetam pentru ca nu gasim motive intemeiate sau nu avem pur si simplu pornirea, odata cu anul cel nou parca sunt sanse mai mici sa fim judecati daca decidem ceva radical in vietile noastre – pentru ca practic cu totii beneficiem de noul inceput calendaristic, tine doar de fiecare cum il fructificam la nivel personal :)

pasi blog

Televiziunea si Craciunul

merry

Goana dupa cadouri a facut ca Enciclopedia Craciunului sa imi cada in mana si sa imi dezvaluie lucruri fascinante despre sarbatoarea aceasta si inceputurile sale televizate. Las aici cateva dintre randurile care mi-au atras atentia:

  • Craciunul a fost prima data prezent in emisiunile televizate in jurul anilor 1950, iar primul spectacol de gen a fost Amahl si vizitatorii din noapte de Gian Carlo Menotti (partitura de opera intr-un singur act), produs in studiourile NBC pentru Craciunul anului 1951.
  • primul „program special de Craciun” de succes a fost One Hour in Wonderland, difuzat in ziua de Craciun in 1950, ca prim produs de televiziune marca Walt Disney.
  • filmele de animatie cu tematica de sezon care s-au consacrat au fost Rudolph, the Red-Nose Reindeer (1964), A Charlie Brown Christmas (1965), How the Grinch Stole Christmas (1966) si The Little Drummer Boy (1968). Mai tarziu, cateva seriale au reusit sa devina in mentalul colectiv drept programe care ilustreaza adevarata semnificatie a Craciunului: The Waltons, The Best Christmas Pageant Ever (1983) si A Child’s Christmas in Wales (1986).
  • Craciunul la televizor a devenit parte din modul in care oamenii sarbatoresc, insa obiceiurile mediatice difera in functie de tara/regiune: britanicii urmaresc mesajul regal, cei din tarile scandinave sunt loiali productiilor Walt Disney, in timp ce in multe regiuni din lume oamenii asteapta la televizor slujba oficiata de Papa la miezul noptii in Roma.
  • in Islanda, la ora 5 dupa-amiaza programele TV sunt intrerupte in ziua de Ajun, pentru ca oamenii sa ia in tihna masa impreuna, sa deschida cadourile si sa asculte slujba de seara difuzata la radio.

Sursa foto

Ora de Programare in Romania

hour of codeIn perioada 8-14 decembrie are loc la nivel international Computer Science Week (CSW), prilej cu care asociatia ADFABER – Technology for Social Change a organizat Hour of Code (Ora de Programare) si in Romania.

Pe scurt, obiectivul Hour of Code este de a mobiliza cat mai multi profesori de orice profil sa organizeze in clasele lor o ora de programare, in care copiii sa parcurga tutorialele disponibile pe site. Profesorii si copiii au fost publicul principal al proiectului, insa la fel de bine orice individ a putut si poate face tutorialele acasa, pe cont propriu.

Astazi fiind ultima zi din cadrul CSW, profit de ocazie sa ii indemn pe toti cei interesati, copii, parinti, profesori etc. sa se alature celor peste 330.000 de romani care au incercat Ora de Programare si au obtinut diploma de participare. Personal, m-am distrat programand cu Anna si Elsa, eroinele din „Frozen„. A fost o ora cu 20 de puzzle-uri extrem de amuzante, dar si cu putina nostalgie, pentru ca mi-am amintit de programarea in Pascal care imi dadea dureri de cap in liceu, la orele de informatica. Recunosc ca de data asta a fost mai usor ca atunci, poate si pentru ca totul s-a intamplat intr-un decor sarbatoresc si sub mai putina presiune :)

E important de mentionat ca oricine poate invata programare: nu ai nevoie de cunostinte speciale, doar de bunavointa si putin spirit ludic activat, singura recomandare fiind ca „studentii” sa aiba intre 4 si 104 ani :) Mai jos va las filmuletul de prezentare Hour of Code la nivel mondial, precum si diploma proprie, pe care insa o puteti primi si voi daca parcurgeti tutorialul de o ora.

hour of code Anca Amariei

Si daca nici asa nu v-am convins ca merita incercarea, va mai las un filmulet in care Mark Zuckerberg, Bill Gates si altii puncteaza experienta lor cu programarea.

Zambete la plic pentru cititorii Bibliotecii Metropolitane Bucuresti

10856524_831410296915268_3843082630855244931_oAm avut astazi bucuria sa pun Zambete la plic. Suna ciudat, da, chiar si pentru mine – niciodata nu m-am gandit la un plic ca la un „depozit” de zambete :) Dar iata ca se poate. Mai precis, am participat la Atelierul de comunicare scrisa pus la cale de Claudia de la Asociatia Devision.

Pe Claudia am cunoscut-o anul trecut, cand am colaborat pentru cursurile Scolii de PR Chelgate – a fost de-ajuns sa vorbim de vreo 2 ori ca sa-mi dau seama ca e un om pus pe fapte mari si proiecte de suflet. Printre acestea se numara si „Zambete la plic”, aflat deja la cea de-a doua editie. Pe scurt, obiectivul acestui demers a fost acela de a aduce zambete pe fetele oamenilor in momente neasteptate, chiar si fara motiv, fructificand elementul-supriza la care fiecare dintre noi reactioneaza. Prima editie a fost in octombrie anul acesta, cand trecatorii din Parcul Cismigiu si din Gara de Nord au primit plicuri cu mesaje frumoase, scrise de voluntarii Devision.

Astazi, misiunea s-a schimbat putin, in sensul ca in urma atelierului nostru s-au nascut cateva sute de plicuri cu mesaje scrise de mana, care vor fi puse in cartile din bibliotecile afiliate Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Asadar, cine va imprumuta In perioada urmatoare carti dintr-una din cele peste 30 de filiale arondate BMB, are sansa sa primeasca un zambet la plic, pe care e incurajat sa il posteze pe pagina de Facebook a BMB, cu hashtagul #zambetlaplic.

Pana atunci, va las cateva motive bine intemeiate pentru care ar trebui sa incercam sa zambim mai mult:

  • Beneficiile zambetului apar chiar si in situatii neplacute: zambetul amelioreaza durerea, contribuind chiar la vindecarea mai rapida a suferindului. Cand zambim, muschii antrenati in acest „proces” trimit un mesaj catre creier, care astfel „comanda” eliberarea de endorfine, moleculele fericirii. Pe cale de consecinta, nivelul cortizolului (hormonul opus, responsabil cu starile de nervozitate) scade, reducandu-se sursele de stres.
  • Cand ne incruntam, folosim 43 de muschi ai fetei, in timp ce un zambet solicita doar 17 muschi. Asadar, de ce sa nu fim mai „economi”?
  • Copiii zambesc in medie de 400 de ori/zi, in timp ce adultii de doar 20 ori/zi.
  • Un zambet chiar si fortat pacaleste creierul, care astfel evoca emotii pozitive (ipoteza feedback-ului facial din teoriile behavioriste). Astfel, zambetul poate fi folosit ca terapie in diverse afectiuni sau traume.

Despre scrisul de mana:

  • Specialistii in neurostiinta spun ca scrisul de mana activeaza parti ale creierului care favorizeaza invatarea mai rapida si mai eficienta.
  • Un mesaj scris de mana inseamna o experienta mai intima, o valorizare a destinatarului, un grad mai mare de personalizare. De exemplu, o scrisoare de intentie are sanse mai mari sa fie luata in seama daca este scrisa de mana.
  • Daca seara inainte de culcare ne scriem de mana pe o foaie de hartie obiectivele pentru a doua zi, avem sanse sa fim mult mai productivi. La fel, daca scriem la finalul zilei macar 3 motive pentru care suntem recunoscatori, calitatea somnului va spori considerabil.
  • Incepand cu 2016, in scolile din Finlanda nu se vor mai preda scrisul de mana si caligrafia, aceste discipline fiind inlocuite cu ore in care elevii vor fi invatati sa tasteze. Stirea pe larg aici.

Asadar, cum vi se pare ideea? Puteti face experimentul si incercati sa surprindeti pe cineva drag sau chiar un strain cu un mesaj frumos, scris de mana si ambalat intr-un plic. Reactiile vor fi cu siguranta spectaculoase :)

In incheiere, va las cu trailerul filmului „The Letter Writer”, care a inspirat proiectul Zambete la plic si pe care il am pe watchlist pentru zilele urmatoare. Am auzit ca e foarte potrivit pentru perioada sarbatorilor.

[Later edit] Si un scurt material audio despre proiect, parte dintr-un interviu pentru Radio Romania:

Despre magia umana

FullSizeRenderUna dintre satisfactiile pe care mi le ofera jobul meu de PR la Discovery este ca ma imbogatesc zilnic in plan personal prin ceea ce intreprind la nivel profesional. Si as vrea sa lasam la o parte intelesul pecuniar pe care l-ar putea avea afirmatia mea, pentru ca nu despre el este vorba acum. Nu, ma refer in special la cultura mea generala, care se imbogateste prin toate informatiile la care am acces, prin descoperirile despre universul inconjurator despre care am privilegiul sa aflu poate cu un pas inaintea celorlalti si despre care duc vestea mai departe, prin interactiunea cu oameni cu povesti incredibile de viata.

De data asta, “bogatia” pe care am strans-o in ultimele zile se leaga de un om special, care este vedeta Discovery si care, pasionat fiind de magie, a facut din asta o meserie. Am avut ocazia sa stau aproape de el si sa il cunosc in culise, iar acum, la doua zile de la plecarea lui din Romania, imi dau seama ce amprenta puternica a lasat asupra mea. In primul rand, pentru ca mi-a reamintit cat de mult imi plac oamenii care nu uita de unde au plecat; care, desi ajunsi celebri si bogati, continua sa aiba pe primul loc valori importante,  precum familia; care nu precupetesc niciun efort pentru a-i face pe cei din jur mai fericiti, uitand de propria oboseala si de propriul timp, pentru ca stiu sa isi ia energia din emotiile pozitive pe care le starnesc. Apoi, pentru ca mi-am reconfirmat faptul ca atunci cand pasiunea si meseria se contopesc, nu mai e loc sa pui la indoiala succesul –  va fi evident cat de bine le imbini si cat de mult suflet pui, iar oamenii iti vor simti efervescenta, ii vei incarca si pe si si te vei incarca si pe tine insuti, chiar si in momentele in care epuizarea fizica o sa se instaleze.

Da, azi sunt un om mai bogat la nivel personal, pentru ca l-am cunoscut pe Dynamo, magicianul britanic care stie sa lase masca de la celebritati precum Richard Branson, Ashton Kutcher, Jay-Z, Pharell sau Coldplay, pana la oameni simpli de pe strada. N-as putea sa rezum intr-un articol bucuria pe care intalnirea cu el mi-a produs-o mie si care se pare ca o sa ma caluzeasca o buna bucata de vreme de-aici inainte, insa este important sa las aici mesajul cu care am ramas: se poate sa fii deopotriva celebru si modest, cu bun simt, deschis, autentic. Sa ajungi vedeta, dar sa continui sa te bucuri cu-adevarat de zambetele oamenilor. Sa fii foarte concentrat si mandru de munca ta, dar in acelasi timp cald, empatic, respectuos fata de munca oamenilor din jur care se straduiesc sa iti faca pe plac, Si lista poate continua. Insa ma opresc aici si va invit sa va convingeti ca nu sunt singura careia Dynamo i-a lasat sentimentul asta: cititi si interviul cu Dynamo la Cristina pe blog sau impresiile lui Cristi in urma intalnirii cu el. Si va mai indemn ca, pe langa politica si alte subiecte care starnesc mai degraba incrancenare, sa lasati loc de putina magie in vietile voastre luni, 20 octombrie, de la ora 22:00, pe Discovery Channel, cand incepe un nou sezon din Dynamo si magia imposibilului.

5 intrebari pentru Scott Monty, Executive Vice President, Strategy @ SHIFT Communications

10383850_10152203281116625_3242684369294555464_oPe Scott Monty am avut onoarea sa il cunosc acum 2 ani, cand am participat la Cel de-al doilea summit de social media si PR, organizat de Ragan Communications la Amsterdam. A fost un moment extrem de emotionant pentru mine, dat fiind ca aveam sa il audiez cu acest prilej pe cel care imi servise drept studiu de caz pentru lucrarea de disertatie. Scott, pe vremea aceea Global Digital & Multimedia Communications Manager la Ford Motors Company, m-a cucerit iremediabil inca de cand am avut prima interactiune: eu, nerabdatoare sa iau un autograf pe lucrarea mea si sa schimbam cateva vorbe, iar el, impresionat ca a ajuns deja subiect de discutie pe agendele studentilor. Am legat o prietenia frumoasa pe care insa distanta ne permite sa o intretinem sporadic. Insa Scott a fost politicos si deschis, exact asa cum l-am cunoscut, acceptand imediat cand l-am rugat sa schiteze cateva intrebari pentru acest articol. Asadar, doamnelor si domnilor, va las cu mare bucurie mai jos, in exclusivitate pentru cititorii din Romania :), 5 intrebari & raspunsuri despre lumea asta digitala care pare tot mai greu de sistematizat, dar pe care Scott Monty a incercat sa o desluseasca pentru cei care inca mai sunt rabdatori:

1. Care sunt top 5 abilitati digitale pe care tinerii profesionisti in comunicare ar trebui sa le caute in prezent?Industria comunicarii este intr-o permanenta schimbare si adaptare la mediul digital, asadar iata cateva abilitati/specializari pe care le vad esentiale pentru practicienii sai:

  • Analiza datelor: abilitatea si necesitatea de a masura rezultatele din mediul digital sunt mai puternice ca oricand. Pe masura ce inteleg cum sa gandeasca si sa interpreteze datele, comunicatorii trebuie sa poata descifra interdependentele si intelege tendintele rezultate in urma analizarii datelor.
  • Zona vizuala: in mod traditional, comunicatorii au fost antrenati pentru interviuri, profile, comunicare cu angajatii, comunicate de presa – toate acestea gravitand in jurul scrisului. Era digitala le cere sa fie « povestitori » mai iscusiti intr-o paleta extinsa de de medii, iar asta include zona vizuala. Video-urile, pozele, infograficele si altele asemanatoare sunt necesare in universul mobil digital.
  • Codificare: o intelegere aprofundata a zonei tehnice este utila. E drept, comunicatorul nu trebuie sa stie neaparat sa construiasca un cod (desi cunoasterea de baza a HTML-ului este de ajutor), insa ar trebui sa inteleaga elementele de baza ale codificarii, ale constructiei de site-uri si aplicatii, ca sa poata face recomandari.
  • Social: fara indoiala, elementele care tin de zona de « socializare » sunt esentiale in peisajul digital de azi. Dar dincolo de a intelege cum sa utilizezi platformele, este util sa intelegem ce oferte comerciale au brandurile la dispozitie, cum functioneaza promotiile platite si cum sa construim un program eficient care mai degraba sa includa componenta sociala inca de la inceput decat sa o adauge la final, dupa ce intregul plan a fost dezvoltat.
  • Strategie: pare un termen relativ vag, insa strategia este elementul cheie daca vrei sa ai succes. Comunicatorii ar trebui sa cunoasca in profunzime fortele care domina piata, competitia, celelate segmente ale afacerii in afara de marketing si comunicare, pentru a le putea aborda unitar.

2. Ce discipline digitale crezi ca sunt un « must » si ar trebui, de exemplu, sa fie incluse in programa academica a univeristatilor cu profile de comunicare?

Pornind de la enumerarea de mai sus, as spune fara sa stau pe ganduri ca zona de analytics si strategie ar trebuie sa faca parte din programa scolara. Studentii vor avea nevoie sa inteleaga si sa interpreteze date pentru a putea vorbi mai departe despre strategie, audiente, storytelling, iar un curs care sa ii introduca in universul cifrelor ar fi esential.

3. Cum crezi ca va arata jobul unui community manager/social media manager peste 10 ani? Care vor fi principalele schimbari?

Daca nu cumva s-a intamplat asta deja, ar trebui sa fie o integrare mai stransa intre zona de actiune a community manager-ului si serviciul de relatii cu clientii, departamentul dezvoltare de produse si celelalte zone ale afacerii care ar putea beneficia de pe urma feedback-ului comunitatii. Una este sa planifici continutul si sa il partajezi in cadrul comunitatilor, alta sa parcurgi circuitul complet, transmitand mai departe feedbackul in cadrul organizatiei.

4. Care este cea mai recenta campanie digitala care ti-a atras atentia si de ce?

In State, campania ALS #IceBucketChallenge a fost un succes major. A inceput in Boston cu scopul de a solidariza cu cauza unui jucator de fotbal care sufera de scleroza amiotrofica laterala („Lou Gerhig’s Disease”), prin etichetarea participantilor de catre prieteni care indemnau la “baia” cu cuburi de gheata pentru a dona astfel $10 pentru cercetare. Pana acum, campania a strans $31 milioane si a facut inconjurul internetului. Simplitatea, abilitatea de a se viraliza si natura haioasa au contribuit la succesul sau, care a vizat o cauza nobila.

5. Care sunt principalele tale surse de informare zilnica in materie de stiri digitale? Ce ai recomanda comunicatorilor sa citeasca pentru a fi conectati la cele mai recente vesti din lumea digitala ?

Am multe surse, incluzand aici lista de persoane pe care le urmaresc pe Twitter, insa cateva dintre site-urile pe care intru in mod constant sunt:

Daca l-ati indragit inca din aceste randuri pe Scott, va inviti sa il urmariti pe blogul sau, pe pagina de Facebook sau pe contul de Twitter. De asemenea, daca aveti curiozitati pe care ati vrea sa i le adresati, sunt bucuroasa sa i le semnalez. Enjoy!

Sursa foto: http://www.facebook.com/scott.monty

***

English version

5 questions for Scott Monty, Executive Vice President, Strategy, SHIFT Communications

I had the honour to meet Scott Monty 2 years ago, when I participated at The 2nd PR and Social Media Summit organized by Ragan Communications in Amsterdam. It was an extremely exciting moment for me, given that I was about to hear speaking the one that had served me as case study for my dissertation. Scott, who was at that moment Global Digital & Multimedia Communications Manager at Ford Motors Company, irremediably overreached me since our very first interaction: I, eager to get an autograph from him on my paper and to exchange some impressions, and him, impressed for being already a topic on the students’ agenda. We stroke up a friendship which is however affected by the distance. But Scott remained polite, open and kind, just exactly how I met him, and immediately accepted to draft some answers for the interview in this article when I kindly asked him. So, ladies and gentlemen, I leave you with great joy, exclusively for the Romanian readers, 5 Q&As about this digital world which seems more and more difficult to systematize, but which Scott Monty tried to explain away for all the curious out there:

 1. What are the top 5 digital skills that young communicators should look after nowadays?

As the communications industry continues to change and to adapt to digital environments, these are the key skills/specialties that I see as key to communicators:

  • Analytics: The ability and necessity to measure results in a digital environment is stronger than ever. By understanding how to think about and interpret data, communicators need to be able to draw inferences and understand trends by analysing the data.
  • Visuals: Traditionally, communicators have been trained in writing. Interviews, profiles, employee updates, press releases – all are based on writing. The digital age requires that the communicator be a better storyteller in a variety of media, and that includes visuals. Video, photos, infographics and the like are necessary in a mobile and digital world.
  • Coding: A strong understanding of the technical side of the profession is helpful. While the communicator doesn’t necessarily need to know how to code (although some basic HTML is certainly helpful), they should understand the basic elements of coding and building sites and apps so that they can make recommendations and u
  • Social: Without a doubt, social is a key element in anything digital today. But more than understanding how to use the platforms, it is helpful to understand the offerings to brands, how paid promotions fit in, and how to build an effective program that includes social from the beginning, rather than adding it on after the plan is fully developed.
  • Strategy: It’s a rather vague term, but strategy is a key element to being successful. Communicators should have a keen knowledge of market forces, competition, the parts of a business other than communications or marketing, and how they all come together.

2. What digital topics do you think that are a „must” and should be introduced in the academic curricula in the universities for communication students?

Looking at the topics above, I would say a course in analytics and statistics that is shared with a business school. They’ll need to understand and interpret data to inform strategy, audience, storytelling and more, and a course that introduces them to the numbers would be essential.

3. How do you think that a community manager / social media manager job will look like in the next 10 years? Which are going to be the main changes?

If it hasn’t already happened, there should be a tighter integration between the community manager and customer service, product development and other areas of the business that can benefit from the feedback of the community. It’s one thing to plan content and share across communities; it’s quite another to make that a loop and feed it back into the organization.

4. Which is the latest digital campaign that drove your attention/ you consider successful and why?

In the United States, the ALS #IceBucketChallenge was a major success. It began in Boston to show solidarity toward a college football player who is suffering from amyotrophic lateral sclerosis („Lou Gerhig’s Disease”), with participants being tagged by friends to dump a bucket of ice water over their heads and donate $10 to ALS research, or to simply donate $100. To date, the campaign has raised over $31 million and has taken the internet by storm. Its simplicity, ability to be repeated, and fun nature have contributed to its success, as has its good cause.

5. Which are your main daily sources for information when it comes about digital news? What would you recommend young communicators to read in order to stay up-to-date?

I have a lot of sources, including people in my Twitter lists, but some of the sites I visit regularly include:

If you already like Scott for his lines here, be my guests and follow him on his blog, his Facebook page or Twitter account. Also, if you have curiosities to address him, I would be more than glad to notify him! Enjoy!

 

Wishlist-ul de la 26

wish26 de ani si multe intrebari, griji, nedumeriri, bucurii, urari, necunoscute. Si o foaie alba de hartie pe care mi-am asezat cateva ganduri dezordonate. Am facut un inventar rapid: mi-am dat seama ce norocoasa am fost pana acum sa ma inconjor de cei care mi-au facut bine, sa am luciditatea de a spune « stop » lucrurilor care am simtit ca vor sa ma acapareze pana la sufocare, sa pot sa ajut si sa ma las ajutata. Si din inventar s-a nascut un obiectiv, pe care as vrea sa il impartasesc aici. Pentru ca Sharing is achieving, printre altele :)

M-am uitat in urma, apoi m-am uitat in jur. Si mi-am zis asa pentru anii care vin: as vrea sa nu uit niciodata sa ma bucur autentic, sa raman senina, sa nu las incrancenarile sa ma domine. As vrea sa fiu mereu fericita cu ceea ce sunt si am, pentru ca toate astea sunt rezultatul alegerilor mele, oricat as vrea uneori sa ii „invinuiesc” (in sensul bun sau rau) pe altii. As vrea sa-mi acord privilegiul de a gresi, desi se spune ca ideal este sa inveti din greselile celorlalti. Si totusi, as vrea sa invat sa trec cu demnitate si maturitate peste propriile mele incercari, fie ele si esuate. As vrea sa ma bucur si peste 40 de ani la fel cum ma bucur acum cand vad un copil, un catel sau pur si simplu cand ajung pe-un varf de munte dupa o urcare istovitoare, dar adorabila, pentru ca a fost alaturi de cei dragi. As vrea sa-mi pastrez optimismul si energia, atat cat sa ma pot hrani pe mine insami si pe ceilalti. Si, nu in ultimul rand, as vrea sa ma intorc aici cu cat mai multe exemple ca am reusit sa ma tin de tot ce am enumerat acum :)

Foto: The Tale Tell Tasha

Despre leadershipul narativ – 10 reguli de aur

cropped-image3In pelerinajele mele din ultima perioada, am avut ocazia sa rasfoiesc foarte multe reviste prin aeroporturi. Si am avut placuta surpriza sa gasesc prin ele articole foarte interesante, de multe ori la inaltimea celor din publicatii reputate. Cea mai recenta astfel de experienta am avut-o cu revista Business Life a celor de la British Airways. Am gasit in ea un articol fascinant, in primul rand pentru ca era strans legat de domeniul comunicarii si, in al doilea rand, pentru ca trata un concept nou pentru mine: leadershipul narativ. Documentandu-ma mai atent, am aflat mai multe: leadershipul narativ se refera la puterea pe care o pot exercita povestile asupra comunicarii organizationale interne si externe, contribuind la dezvoltarea echipelor de lideri, la crearea scenariilor pentru viitoare strategii, la cresterea liderilor individuali, la construirea si mentinerea coeziunii intre angajatii si partile implicate in diverse activitati. Pe scurt, se refera la strategii discursive ale liderilor menite sa genereze o poveste cu care ascultatorii sa se identifice.

Pornind de la aceasta definitie, autorul articolului lista 10 indicatii pretioase pentru a construi un astfel de discurs. Le las aici, pentru ca mi se par o sinteza foarte buna de care trebuie tinut cont atunci cand pregatim sau sustinem prezentari in fata unui public:

  1. Folositi selectiv povestile – un discurs supraincarcat de date, analize, opinii, argumente va fi mai degraba confuzant decat autentic. Povestea trebuia sa activeze imaginatia si emotiile receptorului, nu sa il sugrume in hatisul detaliilor. Atentie, deci, la cele cateva piste pe care decideti sa le urmati!
  2. Ascultati inainte sa vorbiti – o poveste bine spusa se bazeaza pe o buna cunoastere a audientei si a nevoilor sale. Atunci cand incepeti sa le vorbiti oamenilor in termenii asteptarilor pe care le au, atentia lor va fi deja pe jumatate castigata.
  3. Alegeti cu atentie obiectivele – o poveste care are un scop bine definit inca de la bun inceput are sanse considerabil sporite sa determine efectele scontate asupra audientei. Daca la pct. 2 era vorba despre a cunoaste asteptarile de la celalalt capat al firului, aici ne referim la a seta propriile asteptari si a urma acest fir conducator de-a lungul intregului discurs.
  4. Personalizati – nu mai e un secret ca povestile sunt de succes atunci cand pun in centrul atentiei un erou, altul decat naratorul. Desigur, ramane valabil ca intre el si poveste trebuie sa se creeze o legatura care sa transpara pe parcursul discursului.
  5. Autenticitatea – o poveste in care elementele expozitiunii (personaje si relatiile dintre ele, loc, timp) sunt clar definite este verosimila si face ca intamplarile sa fie “traite” de auditoriu.
  6. Invatati povestea, nu cuvintele – multi vorbitori cad in capcana memorarii discursurilor. Dimpotriva, secretul este stabilirea si respectarea unui schelet discursiv si, mai presus de orice, increderea in propriile abilitati oratorice. In final, esentiala ramane repetarea discursului cu voce tare si solicitarea de feedback din partea ascultatorilor.
  7. Creati o legatura cu audienta – prin contact vizual, atat pentru a observa, cat si pentru a va face remarcati. Povestea devine mai puternica atunci cand exista conexiune bilaterala cu publicul, care practic ia astfel pulsul discursului.
  8. Folositi un limbaj accesibil – elementele de jargon nu fac decat sa oboseasca si sa defocuseze o audienta, care astfel isi va dedica intreaga atentie descifrarii terminologiei greoaie, in detrimentul receptarii mesajelor-cheie.
  9. Lasati povestea sa…isi spuna povestea – ascultatorii trebuie sa descifreze talcul povestii singuri, oricat de mare ar fi tentatia de a le “traduce” ceea ce ati vrut sa transmiteti de-a lungul intregului discurs. Incurajati-le momentul reflexiv si lasati-i pe ei sa traga concluzia! Maiestria consta in a-i ghida prin tehnici discursive printr-un tunel la capatul caruia sa se regaseasca mesajul cu care vreti ca ei sa ramana in minte.
  10. Amintiti-va ca in fiecare dintre noi exista un povestitor – daca ati spus o poveste buna, atunci in mod cert ati castigat o audienta binevoitoare!

Daca v-am starnit interesul asupra conceptului de leadership narativ, gasiti mai multe detalii, plus articolul de mai sus in versiunea sa originala, in engleza, aici.