Zăpada din clepsidră

large
Zăpada freamătă-n copaci,
Prin felinare, case şi colaci.
Şi totuşi liniştea din zare
Dă o speranță de culoare.

 

Copil să fii cu ani în urmă,
O sanie să tragi de-o sârmă,
Să te-nroșești pe-obrajii grei,
De-omătul alb cernut de zei.

 

Dar ești aici, acum, cu tine,
Și anii trec, tiptil, pe vine,
Te uiți în urmă, e-o potecă,
Plină de pași, cu o bonetă.

 

E un adult cu mâna rece,
Ce simte timpul cum îi trece.
E un copil cu chip blajin,
Convins că e nisipul fin.

 

Foto: weheartit.com

Declarație de dragoste

0109Pentru mine, 2015 a fost parcă mai mult ca niciodată despre oameni. Mai precis, despre oameni care și-au pus amprenta asupra mea, despre oameni de care m-am îndrăgostit, descoperindu-i de la zero sau redescoperindu-i în ipostaze noi. Despre oameni care m-au învatat ceva despre mine. Îmi place să spun fără ezitări că mă îndrăgostesc zilnic de cineva, de frumusețea sufletească a cuiva – sau cel puțin așa îmi propun, să caut asta în fiecare interacțiune umană cotidiană. Iar 2015 a fost despre asta, despre experiențe, emoții și sentimente noi, nutrite chiar și față de oameni prea puțin familiari mie.

2015 a fost despre cei cunoscuți pentru prima dată, dar care m-au cucerit iremediabil prin noblețea lor sufletească sau despre cei pe care am avut impresia că îi cunoșteam de-o viață, după primele 10 minute de conversație. A fost despre cei care m-au pus în dificultate și față de care poate m-am încruntat inițial, pentru ca apoi să îmi dau seama cât de mult m-au împins spre propria mea redescoperire. A fost despre oameni cameleonici, de la care am învățat cum să văd partea plină a paharului.

2015 a fost despre joc și joacă, în preajma unor inimi zburdalnice care mi-au adus un zâmbet larg pe chip, chiar și în momentele tensionate (pentru ca uneori râdem din amintiri, nu-i așa :)?). A fost un an UMAN și CALD, pentru care aș vrea să le mulțumesc acum celor care au lăsat o urmă de blândețe și de creștere în sufletul meu. Datorită lor, sunt astăzi mai bogată la nivel afectiv, personal, profesional ș.a.m.d.

Ca de obicei, închei cu tradiționalul “2016, show me what you got!” Și privesc cu o curiozitate umană nerăbdătoare către toți cei care îmi vor ieși în cale!

Omul în căutarea sensului vieții

omul-in-cautarea-sensului-vietii_1_fullsizeFragmente din volumul “Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl – o carte care ar trebui să ajungă în mâinile oricui își dorește să vadă lumea dincolo de ambițiile mici, orientate către a avea și a face, în detrimentul lui a fi.

Așadar, las mai jos un mic spoiler, cu promisiunea că reprezintă doar o parte din esențele cărții.

“[…] viața are în mod potențial sens în orice condiții, chiar și în cele mai nenorocite. […] De aici și motivul pentru care vorbesc despre un optimism tragic, adică despre un optimism în fața tragediei”.

„Oamenii au îndeajuns ca să trăiască, dar nu și pentru ce să trăiască. Au mijloacele, dar le lipsește sensul

„Există trei căi principale prin care se ajunge la sens în viață. Prima constă în a crea ceva sau a săvârși o faptă. A doua constă în a experimenta ceva sau a fi în relație cu cineva; cu alte cuvinte, sensul poate fi găsit nu doar în muncă, ci și în dragoste. Totuși, cea mai importantă este cea de-a treia cale care conduce spre sens în viață: chiar și victima cea mai neajutorată aflată în situația cea mai deznădăjduită, confruntată cu o soartă pe care n-o mai poate schimba, se poate înălța mai presus de sine, poate crește dincolo de sine însăși și, astfel, se poate schimba pe sine„.

„Logoterapia ne poate ajuta să contracarăm anumite curente nesănătoase din cultura de astăzi a Statelor Unite, care îi acordă omului aflat în suferință șansa prea mică de a fi mândru de suferința sa și de a ajunge, astfel, să o considere ca ducând la înnobilarea, iar nu la înjosirea lui, așa încât respectivul nu numai că este nefericit, ci se simte și vinovat că nu este fericit”.

„Știu că, fără suferință, creșterea personală pe care am înregistrat-o nu ar fi fost cu putință. […] Sensul există în pofida suferinței. […] Dacă, pe de altă parte, omul nu poate schimba situația care îi cauzează suferința, el încă mai poate să-și aleagă atitudinea„.

„Prioritatea constă în a schimba în mod creativ situația care ne produce suferința. Dar superioritatea constă în a ști cum să suferi”.

„Sondajele recente de opinie realizate în rândul publicului austriac arată că oamenii cei mai respectați de către marea majoritate a celor chestionați nu sunt artiștii sau savanții de seamă, nici marii oameni politici, nici personalitățile din lumea sportului, ci aceia care fac față unui destin teribil cu fruntea sus„.

„Am argumentat nu doar pentru reumanizarea psihiatriei, ci și pentru ceea ce am numit deguruificarea logoterapiei. Interesul meu nu este să producem papagali care să repete mecanic cuvântul maestrului, ci să predau ștefeta unor spirite independente și inventive, inovatoare și creative”.

„S-ar putea să întrebați dacă într-adevăr e nevoie să vorbim despre sfinți. N-ar fi suficient să vorbim doar despre oameni de treabă? Este adevărat că aceștia formează o minoritate. Ba, mai mult, ei întotdeauna vor rămâne o minoritate. Și, totuși, în ei vad eu provocarea de a ne alătura minorității. Căci lumea se găsește într-o stare rea, dar aceasta va deveni încă și mai rea dacă fiecare dintre noi nu va da tot ce poate mai bun„.

Despre autor:

Dr. Viktor E. Frankl (1905-1997) a trăit timp de trei ani în lagărele naziste de la Auschwitz și Dachau. În această perioadă, și-a definit viziunea psihoterapeutică sub forma logoterapiei – o formă de analiză existențială cunoscută drept cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie, conform căreia forța motivatoare fundamentală a omului este căutarea sensului vieții. Mai multe detalii sunt disponibile aici.

Despre frici si esecuri, la Impact Hub

Fears-FailuresAm fost incantata sa inchei saptamana trecuta cu un eveniment mai neconventional, organizat de cei de la Impact Hub, pe tema fricilor si a esecurilor – aceste doua notiuni despre care societatea noastra ne invata ca sunt gresite, ca sunt semne de slabiciune si, mai ales, ca misiunea noastra trebuie sa fie sa le neutralizam. Evenimentul m-a atras inca de cand am vazut ca avea sa se incheie printr-o demonstratie sanatoasa de teatru de improvizatie, coordonata de unul dintre trainerii mei, Radu Ciobanasu. Evident, mi-am dorit sa ma bucur de impro si sa vad cum se leaga activitatea asta in contextul larg al conferintei. Pe langa asta, ce mi s-a mai parut interesant a fost mixul de vorbitori din zone foarte diverse, de la alpinisti temerari care au cucerit inaltimile (Alex Gavan), pana la coach-i (Alis Anagnostakis) si oameni de afaceri (Orlando Nicoara, Florin Jianu, Sergiu Negut), toti provocati cu intrebari care mai de care mai indraznete din partea lui Vlad Mixich :).

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, s-a vorbit despre frici dintre cele mai diverse, de la cele personale pana la cele profesionale. Pentru ca s-ar naste un adevarat roman daca as comenta pe marginea fiecarui discurs, o sa las mai jos cateva concluzii pe care mi le-am notat in dreptul fiecarui vorbitor.

Alex Gavan – primul alpinist român care a urcat pe vârful Shisha Pangma (8027 m), din Himalaya

  • Nu exista cunoastere autentica si dezvoltare interioara stand in zona de confort. Daca vrem sa ne accesam adevarata valoare personala, trebuie sa ne permitem luxul de a gresi.
  • Motto-ul sau: Climbing mountains outside, climbing mountains inside – prin obstacolele pe care le depasim in planul existentei exterioare, exploram noi dimensiuni ale existentei interioare.
  • Cu totii avem nevoie de experiente de tip initiatic, de necunoscut, incertitudine, pentru a putea raspunde la intrebarea „Cine suntem?”.
  • Facand o paralele cu viata de zi cu zi a oamenilor care au joburi mai „pamantene”, Alex a punctat foarte bine ca nu intelege sintagma „life after work”. Ce ne arata ea? Cumva ca viata si jobul nu pot coexista? Adica omul performant trebuie sa traiasca intr-o schizoidie de acest tip? Ceva e cu siguranta gresit in acest tip de gandire :)

Alis Anagnostakis – trainer, executive coach si consultant in cultura organizationala. Fondator Mindlearners.

  • Filosofia ubuntu (I am what I am because of who we all are) ne invata sa privim competitia dintr-o alta perpectiva, pornind de la premisa increderii (colaborare bazata pe incredere, nu frica). Una dintre povestile care sustin aceasta metafora este disponibila aici.
  • Cartea „Teoria fericirii” a lui Jonathan Haidt ne aduce metafora elefantului si a calaretului, unde elefantul reprezinta emotiile, iar calaretul este ratiunea. Pe scurt, teoria lui Haidt ne spune ca societatea in care traim incurajeaza o educatie debalansata, care, pe masura ce crestem si devenim mai constransi social, duce la neglijarea „elefantului” (adica a emotiilor) in favoarea „calaretului” (a ratiunii). Astfel, ajungem sa cunoastem prea bine calaretul si prea putin elefantul, care se transforma intr-un tiran.
  • Cele 4 mari frici existentiale: moartea, lipsa de sens, libertatea, singuratatea.
  • Daca la inceputurile sale primitive omul se lupta cu fiarele salbaticiei, in prezent el are de-a face cu tigri sociali, care il forteaza sa isi neutralizeze emotiile si sa isi canalizeze eforturile catre control, calcule, rationalizare.
  • Pasi catre un noul mod de gandire: constientizare, etichetare, repozitionare.

Orlando Nicoara

  • E foarte important sa stii ceea ce stii. Cu alte cuvinte, e bine sa stii la ce esti bun, sa iti constientizezi punctele forte astfel incat sa le poti pune in slujba ta. Aici am o completare personala, o vorba pe care parca am citit-o parca la Ion Tiriac, si anume ca „jumatate din a fi destept inseamna sa stii la ce esti prost”.
  • Ia-ti o ora de liniste in singuratate, pentru a te adapta fricii. Invata sa iti traiesti lucid, analitic frica, pentru a o putea gestiona.

Florin Jianu – antreprenor, fost ministru delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism

  • In viziunea dlui Jianul, esecul tine de lucrurile pe care nu le poti controla, mai degraba din sfera personala decat din cea profesionala. Pentru dumnealui, o frica/un esec s-ar lega, de exemplu, de sanatatea celor dragi. In rest, prin tot ceea ce a declarat a lasat sa se inteleaga ca in plan profesional orice este gestionabil.
  • Un sfat din partea antreprenorului: ca sa nu fii luat pe nepregatite, nu trebuie sa pui toate ouale intr-un singur cos.
  • Proiecte lansate in timpul mandatului sau: StartUp Romania, un mix de incubare, educatie antreprenoriala si mentorat, oportunitati de finantare.
  • Modelul de organigrama pe care a incercat sa o implementaze in ministerul pe care l-a condus: US Small Business Administration.
  • Mi-a placut in mod special raspunsul la intrebarea „Cum trebuie sa fie seful – temut sau iubit?”, care a fost „Respectat” :)

Sergiu Negut – business angel si consultant pentru cresterea afacerilor

  • A fi antreprenor inseamna sa faci acel ceva pe care nu ti-l cere nimeni, sa iti asumi ca vei fi in permanenta ala tras de urechi pentru ca sfideaza regula.
  • Indiferent de ceea ce faci, e bine sa ai un Personal Board of Advisors cu care sa iti poti valida/dezbate ideile.
  • Un business de succes trebuie pornit de la ceea ce este identificat ca fiind „pe val” – acel ceva care produce o schimbare in societate, in comportamentul consumatorului.
  • Ce il motiveaza pe Sergiu: sa schimbe ceva prin interventia lui.
  • In orice business de antreprenor, inainte de faza de control, e nevoie de faza de inovare.
  • Acolo unde lucrurile merg foarte bine, este greu de implemantat o schimbare, cu alte cuvinte provocarile trebuie cautate acolo unde e loc de oameni „care sa fie trasi de urechi”.

Concluzii Vlad Mixich:

  • Esecul si frica sunt vampiri de energie. Problema nu este sa cum scapam de ei, ci ce facem cu ei.
  • E nevoie de o doza de autism in fata esecului – traire patologica, intensa, dar la timpul prezent.
  • Solutii de adaptare:
    • Intelegerea fricii astfel incat sa o poti logaritma;
    • Esecul trebuie impartit in mai multe probleme mici, care in felul asta ajung sa para doar niste necazuri;
    • Gaseste-ti „ingerul” – partenerul care sa te poate ajuta sa deviezi tensiuneaa;
    • Esueaza repede, invata si fugi inainte;
    • Arunca-te in sentimentul tristetii, fara sa il tratezi ca pe un handicap. Tristetea are sens biologic, creeaza starea de spirit necesara, e o trambulina;
    • Aloca timp singuratatii tale, un timp constructiv, care sa iti permita luxul de a nu fi permanent conectat, in control. Cel putin o data pe luna traieste-ti autentic momentul de singuratate, in care esti doar tu cu tine, fara presiunile exterioare.
  • Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face omul in singuratatea lui”.

Este yoga un sport?

Articol scris de Jani Costache 

10941794_10152699813969506_314352275_nIntreb in stanga si in dreapta: este yoga un sport?

Nu exista un raspuns clar, pentru ca nu exista o granita intre cele doua. Dar cu siguranta, daca vei intreba 100 de persoane care practica yoga, cele mai multe vor raspunde ca nu. Asta este si parerea mea. Daca este yoga un sport, de ce nu se introduce la Olimpiada? Prin comparatie, in sport exista competitie, laitmotiv-ul pentru care cred ca yoga nu este un sport. Practicand yoga nu concurezi cu altii, nici macar cu tine insuti. Exercitiile din timpul clasei de yoga nu sunt ceva ce trebuie criticat, judecat sau laudat. Nu primesti medalii sau premii pentru ca tocmai ti-ai atins degetele de la picioare. Este o experienta personala, o calatorie in explorarea Sinelui, un mod de viata. Mahatma Gandhi spunea: „este despre sanatate, care este bogatia reala, si nu despre bucati de aur si argint”. Nu putem vorbi despre performanta in yoga. Transformand-o intr-o competitie, o clasa de yoga ar fi plina de ganduri de genul: eu am rezultate mai bune, eu lucrez mai bine, eu sunt mai bun, ceea ce duce la hranirea ego-ului, ceea ce este total gresit pentru ca exact despre asta nu este yoga.

A devenit un „sport” de cand a ajuns foarte populara si s-a introdus in programele salilor de fitness, punandu-se mai mult accent pe partea fizica (ceea ce mi se pare firesc), insa departandu-se foarte mult de ceea ce inseamna yoga cu adevarat si uitand de fapt ca yoga prin definitie inseamna „uniune”: uniunea planului fizic cu cel al mintii si al spiritului. Dar pentru asta exista centre specializate in care se practica yoga traditionala.

Poate este de multe ori si vina instructorilor de yoga, care transmit aceasta idee de fitness-yoga. Mi se pare ok sa o practici, atata timp cat transmiti ca asta nu e tot.

Pentru mine, yoga este cel mult exercitiu fizic daca ar fi sa ii privesc latura sportiva. Intr-adevar, este un mijloc pentru a-ti imbunatati flexibilitatea si echilibrul, iti poti tonifia musculatura si iti poti corecta anumite atitudini vicioase de postura. Yoga poate fi considerata atletica pentru ca necesita rezistenta si concentrare. In timp ce acestea sunt calitati sportive fantastice, a considera yoga un sport ar presupune un sentiment de competitie, care ne spune ca unul este mai bun decat celalalt, or nu, yoga nu este despre asta. Este mult mai mult. Yoga intruchipeaza ideea ca accepti si muncesti pentru a cultiva constientizarea, indiferent cat de flexibila sau rezistenta (intr-o anumita postura) este persoana de langa tine. Daca tratezi yoga ca pe un sport, vor exista si riscuri. Fiind in competitie cu ceilalti, vei gasi yoga probabil ca fiind iritanta, suparatoare, in loc sa te bucuri de propria experienta. Iti vei impinge corpul sa faca lucruri pe care nu este pregatit sa le faca si astfel exista riscul sa te accidentezi si sa faci mult rau corpului, care este „instrumentul” din aceasta calatorie numita „yoga”. Pentru mine yoga este o stiinta, un proces, o stare.

Poate ca yoga este un sport. Poate nu. Nici nu cred ca este atat de important, atata timp cat practici aceasta disciplina cu integritate.

Tu ce crezi? Este yoga un sport? :)

Nota: Jani este profesoara mea de yoga de aproape doi ani la Pure Fitness. Ea se numara printre primii oameni care m-au invatat sa lucrez cu mine insami, sa ies din zona de confort, tinand totodata cont de cerintele corpului meu. A reusit sa ma faca sa eman energie si entuziasm dupa fiecare ora de yoga, fara de care acum cred ca m-as simti un om mai sarac la nivel personal. Despre ce a insemnat si inseamna pasiunea asta pentru mine am mai scris si aici.

Pretextul Noului An

Ce bine ca timpul, asa nerabdator si cum e el in general, ne ofera totusi o data pe an posibilitatea schimbarii „formalizate”: un An Nou, sarbatorit peste tot in lume mai mult sau mai putin fastuos, dar NOU pretutindeni. Asadar, daca altfel ne e greu sa ne resetam pentru ca nu gasim motive intemeiate sau nu avem pur si simplu pornirea, odata cu anul cel nou parca sunt sanse mai mici sa fim judecati daca decidem ceva radical in vietile noastre – pentru ca practic cu totii beneficiem de noul inceput calendaristic, tine doar de fiecare cum il fructificam la nivel personal :)

pasi blog

Televiziunea si Craciunul

merry

Goana dupa cadouri a facut ca Enciclopedia Craciunului sa imi cada in mana si sa imi dezvaluie lucruri fascinante despre sarbatoarea aceasta si inceputurile sale televizate. Las aici cateva dintre randurile care mi-au atras atentia:

  • Craciunul a fost prima data prezent in emisiunile televizate in jurul anilor 1950, iar primul spectacol de gen a fost Amahl si vizitatorii din noapte de Gian Carlo Menotti (partitura de opera intr-un singur act), produs in studiourile NBC pentru Craciunul anului 1951.
  • primul „program special de Craciun” de succes a fost One Hour in Wonderland, difuzat in ziua de Craciun in 1950, ca prim produs de televiziune marca Walt Disney.
  • filmele de animatie cu tematica de sezon care s-au consacrat au fost Rudolph, the Red-Nose Reindeer (1964), A Charlie Brown Christmas (1965), How the Grinch Stole Christmas (1966) si The Little Drummer Boy (1968). Mai tarziu, cateva seriale au reusit sa devina in mentalul colectiv drept programe care ilustreaza adevarata semnificatie a Craciunului: The Waltons, The Best Christmas Pageant Ever (1983) si A Child’s Christmas in Wales (1986).
  • Craciunul la televizor a devenit parte din modul in care oamenii sarbatoresc, insa obiceiurile mediatice difera in functie de tara/regiune: britanicii urmaresc mesajul regal, cei din tarile scandinave sunt loiali productiilor Walt Disney, in timp ce in multe regiuni din lume oamenii asteapta la televizor slujba oficiata de Papa la miezul noptii in Roma.
  • in Islanda, la ora 5 dupa-amiaza programele TV sunt intrerupte in ziua de Ajun, pentru ca oamenii sa ia in tihna masa impreuna, sa deschida cadourile si sa asculte slujba de seara difuzata la radio.

Sursa foto

Ora de Programare in Romania

hour of codeIn perioada 8-14 decembrie are loc la nivel international Computer Science Week (CSW), prilej cu care asociatia ADFABER – Technology for Social Change a organizat Hour of Code (Ora de Programare) si in Romania.

Pe scurt, obiectivul Hour of Code este de a mobiliza cat mai multi profesori de orice profil sa organizeze in clasele lor o ora de programare, in care copiii sa parcurga tutorialele disponibile pe site. Profesorii si copiii au fost publicul principal al proiectului, insa la fel de bine orice individ a putut si poate face tutorialele acasa, pe cont propriu.

Astazi fiind ultima zi din cadrul CSW, profit de ocazie sa ii indemn pe toti cei interesati, copii, parinti, profesori etc. sa se alature celor peste 330.000 de romani care au incercat Ora de Programare si au obtinut diploma de participare. Personal, m-am distrat programand cu Anna si Elsa, eroinele din „Frozen„. A fost o ora cu 20 de puzzle-uri extrem de amuzante, dar si cu putina nostalgie, pentru ca mi-am amintit de programarea in Pascal care imi dadea dureri de cap in liceu, la orele de informatica. Recunosc ca de data asta a fost mai usor ca atunci, poate si pentru ca totul s-a intamplat intr-un decor sarbatoresc si sub mai putina presiune :)

E important de mentionat ca oricine poate invata programare: nu ai nevoie de cunostinte speciale, doar de bunavointa si putin spirit ludic activat, singura recomandare fiind ca „studentii” sa aiba intre 4 si 104 ani :) Mai jos va las filmuletul de prezentare Hour of Code la nivel mondial, precum si diploma proprie, pe care insa o puteti primi si voi daca parcurgeti tutorialul de o ora.

hour of code Anca Amariei

Si daca nici asa nu v-am convins ca merita incercarea, va mai las un filmulet in care Mark Zuckerberg, Bill Gates si altii puncteaza experienta lor cu programarea.

Zambete la plic pentru cititorii Bibliotecii Metropolitane Bucuresti

10856524_831410296915268_3843082630855244931_oAm avut astazi bucuria sa pun Zambete la plic. Suna ciudat, da, chiar si pentru mine – niciodata nu m-am gandit la un plic ca la un „depozit” de zambete :) Dar iata ca se poate. Mai precis, am participat la Atelierul de comunicare scrisa pus la cale de Claudia de la Asociatia Devision.

Pe Claudia am cunoscut-o anul trecut, cand am colaborat pentru cursurile Scolii de PR Chelgate – a fost de-ajuns sa vorbim de vreo 2 ori ca sa-mi dau seama ca e un om pus pe fapte mari si proiecte de suflet. Printre acestea se numara si „Zambete la plic”, aflat deja la cea de-a doua editie. Pe scurt, obiectivul acestui demers a fost acela de a aduce zambete pe fetele oamenilor in momente neasteptate, chiar si fara motiv, fructificand elementul-supriza la care fiecare dintre noi reactioneaza. Prima editie a fost in octombrie anul acesta, cand trecatorii din Parcul Cismigiu si din Gara de Nord au primit plicuri cu mesaje frumoase, scrise de voluntarii Devision.

Astazi, misiunea s-a schimbat putin, in sensul ca in urma atelierului nostru s-au nascut cateva sute de plicuri cu mesaje scrise de mana, care vor fi puse in cartile din bibliotecile afiliate Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Asadar, cine va imprumuta In perioada urmatoare carti dintr-una din cele peste 30 de filiale arondate BMB, are sansa sa primeasca un zambet la plic, pe care e incurajat sa il posteze pe pagina de Facebook a BMB, cu hashtagul #zambetlaplic.

Pana atunci, va las cateva motive bine intemeiate pentru care ar trebui sa incercam sa zambim mai mult:

  • Beneficiile zambetului apar chiar si in situatii neplacute: zambetul amelioreaza durerea, contribuind chiar la vindecarea mai rapida a suferindului. Cand zambim, muschii antrenati in acest „proces” trimit un mesaj catre creier, care astfel „comanda” eliberarea de endorfine, moleculele fericirii. Pe cale de consecinta, nivelul cortizolului (hormonul opus, responsabil cu starile de nervozitate) scade, reducandu-se sursele de stres.
  • Cand ne incruntam, folosim 43 de muschi ai fetei, in timp ce un zambet solicita doar 17 muschi. Asadar, de ce sa nu fim mai „economi”?
  • Copiii zambesc in medie de 400 de ori/zi, in timp ce adultii de doar 20 ori/zi.
  • Un zambet chiar si fortat pacaleste creierul, care astfel evoca emotii pozitive (ipoteza feedback-ului facial din teoriile behavioriste). Astfel, zambetul poate fi folosit ca terapie in diverse afectiuni sau traume.

Despre scrisul de mana:

  • Specialistii in neurostiinta spun ca scrisul de mana activeaza parti ale creierului care favorizeaza invatarea mai rapida si mai eficienta.
  • Un mesaj scris de mana inseamna o experienta mai intima, o valorizare a destinatarului, un grad mai mare de personalizare. De exemplu, o scrisoare de intentie are sanse mai mari sa fie luata in seama daca este scrisa de mana.
  • Daca seara inainte de culcare ne scriem de mana pe o foaie de hartie obiectivele pentru a doua zi, avem sanse sa fim mult mai productivi. La fel, daca scriem la finalul zilei macar 3 motive pentru care suntem recunoscatori, calitatea somnului va spori considerabil.
  • Incepand cu 2016, in scolile din Finlanda nu se vor mai preda scrisul de mana si caligrafia, aceste discipline fiind inlocuite cu ore in care elevii vor fi invatati sa tasteze. Stirea pe larg aici.

Asadar, cum vi se pare ideea? Puteti face experimentul si incercati sa surprindeti pe cineva drag sau chiar un strain cu un mesaj frumos, scris de mana si ambalat intr-un plic. Reactiile vor fi cu siguranta spectaculoase :)

In incheiere, va las cu trailerul filmului „The Letter Writer”, care a inspirat proiectul Zambete la plic si pe care il am pe watchlist pentru zilele urmatoare. Am auzit ca e foarte potrivit pentru perioada sarbatorilor.

[Later edit] Si un scurt material audio despre proiect, parte dintr-un interviu pentru Radio Romania:

Despre magia umana

FullSizeRenderUna dintre satisfactiile pe care mi le ofera jobul meu de PR la Discovery este ca ma imbogatesc zilnic in plan personal prin ceea ce intreprind la nivel profesional. Si as vrea sa lasam la o parte intelesul pecuniar pe care l-ar putea avea afirmatia mea, pentru ca nu despre el este vorba acum. Nu, ma refer in special la cultura mea generala, care se imbogateste prin toate informatiile la care am acces, prin descoperirile despre universul inconjurator despre care am privilegiul sa aflu poate cu un pas inaintea celorlalti si despre care duc vestea mai departe, prin interactiunea cu oameni cu povesti incredibile de viata.

De data asta, “bogatia” pe care am strans-o in ultimele zile se leaga de un om special, care este vedeta Discovery si care, pasionat fiind de magie, a facut din asta o meserie. Am avut ocazia sa stau aproape de el si sa il cunosc in culise, iar acum, la doua zile de la plecarea lui din Romania, imi dau seama ce amprenta puternica a lasat asupra mea. In primul rand, pentru ca mi-a reamintit cat de mult imi plac oamenii care nu uita de unde au plecat; care, desi ajunsi celebri si bogati, continua sa aiba pe primul loc valori importante,  precum familia; care nu precupetesc niciun efort pentru a-i face pe cei din jur mai fericiti, uitand de propria oboseala si de propriul timp, pentru ca stiu sa isi ia energia din emotiile pozitive pe care le starnesc. Apoi, pentru ca mi-am reconfirmat faptul ca atunci cand pasiunea si meseria se contopesc, nu mai e loc sa pui la indoiala succesul –  va fi evident cat de bine le imbini si cat de mult suflet pui, iar oamenii iti vor simti efervescenta, ii vei incarca si pe si si te vei incarca si pe tine insuti, chiar si in momentele in care epuizarea fizica o sa se instaleze.

Da, azi sunt un om mai bogat la nivel personal, pentru ca l-am cunoscut pe Dynamo, magicianul britanic care stie sa lase masca de la celebritati precum Richard Branson, Ashton Kutcher, Jay-Z, Pharell sau Coldplay, pana la oameni simpli de pe strada. N-as putea sa rezum intr-un articol bucuria pe care intalnirea cu el mi-a produs-o mie si care se pare ca o sa ma caluzeasca o buna bucata de vreme de-aici inainte, insa este important sa las aici mesajul cu care am ramas: se poate sa fii deopotriva celebru si modest, cu bun simt, deschis, autentic. Sa ajungi vedeta, dar sa continui sa te bucuri cu-adevarat de zambetele oamenilor. Sa fii foarte concentrat si mandru de munca ta, dar in acelasi timp cald, empatic, respectuos fata de munca oamenilor din jur care se straduiesc sa iti faca pe plac, Si lista poate continua. Insa ma opresc aici si va invit sa va convingeti ca nu sunt singura careia Dynamo i-a lasat sentimentul asta: cititi si interviul cu Dynamo la Cristina pe blog sau impresiile lui Cristi in urma intalnirii cu el. Si va mai indemn ca, pe langa politica si alte subiecte care starnesc mai degraba incrancenare, sa lasati loc de putina magie in vietile voastre luni, 20 octombrie, de la ora 22:00, pe Discovery Channel, cand incepe un nou sezon din Dynamo si magia imposibilului.