Ce ne spunem cand ne vorbim?

IMG_5400E foarte multa lumina in sufletul tau, dar de fiecare data cand iti spui „nu pot”, „nu vreau”, „nu stiu”, „e greu”, „e imposibil” sau „celalalt e mai bun / are mai mult”, nu faci decat sa iti pui singur piedica. Si uite-asa aduci umbre sau poate chiar intuneric, iti incetinesti evolutia si te „setezi pentru esec”. E prea multa incrancenare in jur ca sa o mai adaugi si tu pe a ta, e prea multa presiune ca sa o mai creezi si pe a ta. Fii bun cu tine si priveste-te cu blandete, da-ti silinta sa procedezi mereu cu buna credinta si intentie si nu o sa ai ce sa iti reprosezi. Cauta sa fii sincer cu nevoile tale si sa nu te lasi mereu pe ultimul plan. Ceva lipsa se poate gasi oricand, insa cata vreme tu esti impacat cu tine si STII CINE ESTI, nu ai de ce sa te temi sau sa iti faci procese de constiinta. Ce-a fost, a fost si nu mai poti schimba, singurul control il al asupra momentului de AICI si ACUM, asa ca vino in prezent, cu inima deschisa, cu privirea ingaduitoare si cu dorinta de a construi si de a (te) dezvolta!

Foto credit: As seen by Paul Alexandru

 

 

Fuga de noi insine sau despre „curiozitatea constienta”

meetyourself-300x300Intr-un prezent in care tehnologia ne acapareaza tot timpul, mi se pare ca fuga de noi insine a devenit o stare de fapt. Ne refugiem in tablete, telefoane, laptopuri, shopping, gaming, binging si tot felul de notiuni moderne care ne tin in permanenta ocupati. Suntem departe de noi insine, dar, aparent, conectati non-stop la „retea”. Pe Facebook, pe Whatsapp, pe mail, in grupuri de interese, intr-o continua incercare de a nu rata lucruri (fenomenul FOMO – fear of missing out). Peste tot si nicaieri, nici macar in propriile noastre vieti.

M-am uitat recent pe Bookster la un TED Talk despre cum sa scapi de obiceiurile proaste si am ramas cu o idee de aplicare foarte accesibila a conceptului de mindfulness in vietile noastre – ea spune ca, in loc sa ne luptam cu lucrurile pe care le evitam sau care nu ne convin, ne-am putea concentra pe DE CE-ul din spate, pe a fi curiosi cu privire la starea pe care ne-o produc. Asta traducandu-se printr-un interes real legat de ce se intampla in mintea si corpul nostru. Autorul discursului, psihiatrul Judson Brewer, spune la un moment dat ca „atunci cand devenim curiosi, ne indepartam de reflexul nostru de a reactiona din frica si ne concentram pe A FI pur si simplu”. Imi place foarte mult notiunea de inner scientist pe care o propune, pentru ca mi se pare ca descrie perfect aceasta nevoie de a patrunde in adancurile motivatiilor noastre. Din pacate, pornirea noastra este sa fugim de noi insine si sa nu dam atentie acestei nevoi, pentru ca ea reprezinta un mod nou de abordare a problemei, ceva pentru care nu exista o „reteta” sau o poteca batatorita.

Eu, personal, mi-am propus sa activez cat mai des aceasta stare de „curiozitate constienta”, intr-un exercitiu deliberat de introspectie si monolog interior. Daca va plac intalnirile surprinzatoare (iar cea cu Sinele nostru este sigur asa!), va invit si pe voi sa faceti acest exercitiu, ori de cate ori vi se pare greu sa urmariti cu atentie ceva sau pur si simplu respingeti un lucru / o persoana/ o idee.

Avantajele unei amigdalite severe

descărcareSunt sigura ca te intrebi daca exista asa ceva. Ei bine, eu m-am confruntat in urma cu aproximativ o luna cu situatia si am incercat sa gasesc un sens in asta. Pentru ca nu degeaba sunt fana declarata a cartii „Omul in cautarea sensului vietii” a lui Viktor E. Frankl. Oricat de neobisnuit si greu ar parea, mai ales cand te lupti cu un disconfort fizic, cred ca e bine sa ne intrebam daca nu cumva ne-a fost dat sa traim senzatia respectiva ca sa ne dam seama de altceva, mai important pentru devenirea noastra, cu conditia sa reusim sa depasim planul material.

Pentru mine, amigdalita care m-a subjugat timp de aproape doua saptamani, a fost un semn ca poate trebuie sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. Ca poate m-ar ajuta sa fiu mai atenta la lucrurile despre care aleg sa vorbesc, si nu ma refer aici la cenzura, ci la calitatea cuvintelor mele (si a gandurilor din spate). Ca poate ar trebui sa apreciez mai des pofta de mancare in general, privilegiul de a manca si inghiti fara durere si absenta pungii cu medicamente din geanta.

Desigur, as fi ipocrita sa spun ca m-am bucurat de durerea mea in gat. Nu am ajuns inca acolo. Dar pot sa spun ca am vazut provocarea de dincolo de ea.

Ceea ce va recomand si voua. Corpul nostru ne da tot felul de mesaje, pe care trebuie sa le traducem pentru sufletul si inima noastra.

Si poate ca merita de deschidem mai larg ochii spre interior, catre ceea ce ne determina manifestarile exterioare.

 

Ce am invatat din 2016

Ca unele lucruri sunt inexplicabile. Se intampla pur si simplu, te surprind si tot ce trebuie sa faci este sa le lasi sa se intample.

Ca trebuie sa ai credinta si sa te pregatesti si pentru scenariul cel mai fericit, nu doar pentru ala cel mai dificil.

Ca n-ai de ce sa te invinovatesti daca ti-ai dat seama ca esti vulnerabil. Asta e doar o dovada ca esti om.

Ca trebuie sa iti pui intrebari. Si n-ai de ce sa te sperii de indoiala. Nu degeaba cineva a zis Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum.

Ca implinirile sufletesti cele mai mari vin de unde nici nu te-astepti. Asa ca nu te speria daca muncesti intr-o parte, dar castigi din alta!

Ca acolo unde nimeni nu vede speranta, s-ar putea ca tu sa o gasesti si sa ai puterea sa o implinesti!

Ca e foarte frumos sa dai o sansa celor in care poate nimeni nu vede nimic bun. Si momentul in care o sa vezi rezultate o sa-ti salte inima.

Ca e minunat sa admiri din culise bucuria unui om, fara ca el sa stie ca tu ai contribuit in vreun fel la ea.

La multi ani, 2017! 

Despre ei

Special-lilpenguinshop-1515396Sunt oameni speciali care apar în viețile noastre. Oameni în care poate nimeni altcineva, în afară de noi, nu vede ceva special. Dar oameni care aduc ceva nou, o senzație, un motiv. Oameni care te fac sa te trezești dimineața cu zâmbetul pe buze și cu determinare. Despre oamenii aceștia scriu în seara asta și lor le mulțumesc pentru ca fac parte din viața mea!

Declarație de dragoste

0109Pentru mine, 2015 a fost parcă mai mult ca niciodată despre oameni. Mai precis, despre oameni care și-au pus amprenta asupra mea, despre oameni de care m-am îndrăgostit, descoperindu-i de la zero sau redescoperindu-i în ipostaze noi. Despre oameni care m-au învatat ceva despre mine. Îmi place să spun fără ezitări că mă îndrăgostesc zilnic de cineva, de frumusețea sufletească a cuiva – sau cel puțin așa îmi propun, să caut asta în fiecare interacțiune umană cotidiană. Iar 2015 a fost despre asta, despre experiențe, emoții și sentimente noi, nutrite chiar și față de oameni prea puțin familiari mie.

2015 a fost despre cei cunoscuți pentru prima dată, dar care m-au cucerit iremediabil prin noblețea lor sufletească sau despre cei pe care am avut impresia că îi cunoșteam de-o viață, după primele 10 minute de conversație. A fost despre cei care m-au pus în dificultate și față de care poate m-am încruntat inițial, pentru ca apoi să îmi dau seama cât de mult m-au împins spre propria mea redescoperire. A fost despre oameni cameleonici, de la care am învățat cum să văd partea plină a paharului.

2015 a fost despre joc și joacă, în preajma unor inimi zburdalnice care mi-au adus un zâmbet larg pe chip, chiar și în momentele tensionate (pentru ca uneori râdem din amintiri, nu-i așa :)?). A fost un an UMAN și CALD, pentru care aș vrea să le mulțumesc acum celor care au lăsat o urmă de blândețe și de creștere în sufletul meu. Datorită lor, sunt astăzi mai bogată la nivel afectiv, personal, profesional ș.a.m.d.

Ca de obicei, închei cu tradiționalul “2016, show me what you got!” Și privesc cu o curiozitate umană nerăbdătoare către toți cei care îmi vor ieși în cale!

Omul în căutarea sensului vieții

omul-in-cautarea-sensului-vietii_1_fullsizeFragmente din volumul “Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl – o carte care ar trebui să ajungă în mâinile oricui își dorește să vadă lumea dincolo de ambițiile mici, orientate către a avea și a face, în detrimentul lui a fi.

Așadar, las mai jos un mic spoiler, cu promisiunea că reprezintă doar o parte din esențele cărții.

“[…] viața are în mod potențial sens în orice condiții, chiar și în cele mai nenorocite. […] De aici și motivul pentru care vorbesc despre un optimism tragic, adică despre un optimism în fața tragediei”.

„Oamenii au îndeajuns ca să trăiască, dar nu și pentru ce să trăiască. Au mijloacele, dar le lipsește sensul

„Există trei căi principale prin care se ajunge la sens în viață. Prima constă în a crea ceva sau a săvârși o faptă. A doua constă în a experimenta ceva sau a fi în relație cu cineva; cu alte cuvinte, sensul poate fi găsit nu doar în muncă, ci și în dragoste. Totuși, cea mai importantă este cea de-a treia cale care conduce spre sens în viață: chiar și victima cea mai neajutorată aflată în situația cea mai deznădăjduită, confruntată cu o soartă pe care n-o mai poate schimba, se poate înălța mai presus de sine, poate crește dincolo de sine însăși și, astfel, se poate schimba pe sine„.

„Logoterapia ne poate ajuta să contracarăm anumite curente nesănătoase din cultura de astăzi a Statelor Unite, care îi acordă omului aflat în suferință șansa prea mică de a fi mândru de suferința sa și de a ajunge, astfel, să o considere ca ducând la înnobilarea, iar nu la înjosirea lui, așa încât respectivul nu numai că este nefericit, ci se simte și vinovat că nu este fericit”.

„Știu că, fără suferință, creșterea personală pe care am înregistrat-o nu ar fi fost cu putință. […] Sensul există în pofida suferinței. […] Dacă, pe de altă parte, omul nu poate schimba situația care îi cauzează suferința, el încă mai poate să-și aleagă atitudinea„.

„Prioritatea constă în a schimba în mod creativ situația care ne produce suferința. Dar superioritatea constă în a ști cum să suferi”.

„Sondajele recente de opinie realizate în rândul publicului austriac arată că oamenii cei mai respectați de către marea majoritate a celor chestionați nu sunt artiștii sau savanții de seamă, nici marii oameni politici, nici personalitățile din lumea sportului, ci aceia care fac față unui destin teribil cu fruntea sus„.

„Am argumentat nu doar pentru reumanizarea psihiatriei, ci și pentru ceea ce am numit deguruificarea logoterapiei. Interesul meu nu este să producem papagali care să repete mecanic cuvântul maestrului, ci să predau ștefeta unor spirite independente și inventive, inovatoare și creative”.

„S-ar putea să întrebați dacă într-adevăr e nevoie să vorbim despre sfinți. N-ar fi suficient să vorbim doar despre oameni de treabă? Este adevărat că aceștia formează o minoritate. Ba, mai mult, ei întotdeauna vor rămâne o minoritate. Și, totuși, în ei vad eu provocarea de a ne alătura minorității. Căci lumea se găsește într-o stare rea, dar aceasta va deveni încă și mai rea dacă fiecare dintre noi nu va da tot ce poate mai bun„.

Despre autor:

Dr. Viktor E. Frankl (1905-1997) a trăit timp de trei ani în lagărele naziste de la Auschwitz și Dachau. În această perioadă, și-a definit viziunea psihoterapeutică sub forma logoterapiei – o formă de analiză existențială cunoscută drept cea de-a treia școală vieneză de psihoterapie, conform căreia forța motivatoare fundamentală a omului este căutarea sensului vieții. Mai multe detalii sunt disponibile aici.

Despre frici si esecuri, la Impact Hub

Fears-FailuresAm fost incantata sa inchei saptamana trecuta cu un eveniment mai neconventional, organizat de cei de la Impact Hub, pe tema fricilor si a esecurilor – aceste doua notiuni despre care societatea noastra ne invata ca sunt gresite, ca sunt semne de slabiciune si, mai ales, ca misiunea noastra trebuie sa fie sa le neutralizam. Evenimentul m-a atras inca de cand am vazut ca avea sa se incheie printr-o demonstratie sanatoasa de teatru de improvizatie, coordonata de unul dintre trainerii mei, Radu Ciobanasu. Evident, mi-am dorit sa ma bucur de impro si sa vad cum se leaga activitatea asta in contextul larg al conferintei. Pe langa asta, ce mi s-a mai parut interesant a fost mixul de vorbitori din zone foarte diverse, de la alpinisti temerari care au cucerit inaltimile (Alex Gavan), pana la coach-i (Alis Anagnostakis) si oameni de afaceri (Orlando Nicoara, Florin Jianu, Sergiu Negut), toti provocati cu intrebari care mai de care mai indraznete din partea lui Vlad Mixich :).

Intr-o atmosfera relaxata si colorata, s-a vorbit despre frici dintre cele mai diverse, de la cele personale pana la cele profesionale. Pentru ca s-ar naste un adevarat roman daca as comenta pe marginea fiecarui discurs, o sa las mai jos cateva concluzii pe care mi le-am notat in dreptul fiecarui vorbitor.

Alex Gavan – primul alpinist român care a urcat pe vârful Shisha Pangma (8027 m), din Himalaya

  • Nu exista cunoastere autentica si dezvoltare interioara stand in zona de confort. Daca vrem sa ne accesam adevarata valoare personala, trebuie sa ne permitem luxul de a gresi.
  • Motto-ul sau: Climbing mountains outside, climbing mountains inside – prin obstacolele pe care le depasim in planul existentei exterioare, exploram noi dimensiuni ale existentei interioare.
  • Cu totii avem nevoie de experiente de tip initiatic, de necunoscut, incertitudine, pentru a putea raspunde la intrebarea „Cine suntem?”.
  • Facand o paralele cu viata de zi cu zi a oamenilor care au joburi mai „pamantene”, Alex a punctat foarte bine ca nu intelege sintagma „life after work”. Ce ne arata ea? Cumva ca viata si jobul nu pot coexista? Adica omul performant trebuie sa traiasca intr-o schizoidie de acest tip? Ceva e cu siguranta gresit in acest tip de gandire 🙂

Alis Anagnostakis – trainer, executive coach si consultant in cultura organizationala. Fondator Mindlearners.

  • Filosofia ubuntu (I am what I am because of who we all are) ne invata sa privim competitia dintr-o alta perpectiva, pornind de la premisa increderii (colaborare bazata pe incredere, nu frica). Una dintre povestile care sustin aceasta metafora este disponibila aici.
  • Cartea „Teoria fericirii” a lui Jonathan Haidt ne aduce metafora elefantului si a calaretului, unde elefantul reprezinta emotiile, iar calaretul este ratiunea. Pe scurt, teoria lui Haidt ne spune ca societatea in care traim incurajeaza o educatie debalansata, care, pe masura ce crestem si devenim mai constransi social, duce la neglijarea „elefantului” (adica a emotiilor) in favoarea „calaretului” (a ratiunii). Astfel, ajungem sa cunoastem prea bine calaretul si prea putin elefantul, care se transforma intr-un tiran.
  • Cele 4 mari frici existentiale: moartea, lipsa de sens, libertatea, singuratatea.
  • Daca la inceputurile sale primitive omul se lupta cu fiarele salbaticiei, in prezent el are de-a face cu tigri sociali, care il forteaza sa isi neutralizeze emotiile si sa isi canalizeze eforturile catre control, calcule, rationalizare.
  • Pasi catre un noul mod de gandire: constientizare, etichetare, repozitionare.

Orlando Nicoara

  • E foarte important sa stii ceea ce stii. Cu alte cuvinte, e bine sa stii la ce esti bun, sa iti constientizezi punctele forte astfel incat sa le poti pune in slujba ta. Aici am o completare personala, o vorba pe care parca am citit-o parca la Ion Tiriac, si anume ca „jumatate din a fi destept inseamna sa stii la ce esti prost”.
  • Ia-ti o ora de liniste in singuratate, pentru a te adapta fricii. Invata sa iti traiesti lucid, analitic frica, pentru a o putea gestiona.

Florin Jianu – antreprenor, fost ministru delegat pentru IMM, Mediu de Afaceri si Turism

  • In viziunea dlui Jianul, esecul tine de lucrurile pe care nu le poti controla, mai degraba din sfera personala decat din cea profesionala. Pentru dumnealui, o frica/un esec s-ar lega, de exemplu, de sanatatea celor dragi. In rest, prin tot ceea ce a declarat a lasat sa se inteleaga ca in plan profesional orice este gestionabil.
  • Un sfat din partea antreprenorului: ca sa nu fii luat pe nepregatite, nu trebuie sa pui toate ouale intr-un singur cos.
  • Proiecte lansate in timpul mandatului sau: StartUp Romania, un mix de incubare, educatie antreprenoriala si mentorat, oportunitati de finantare.
  • Modelul de organigrama pe care a incercat sa o implementaze in ministerul pe care l-a condus: US Small Business Administration.
  • Mi-a placut in mod special raspunsul la intrebarea „Cum trebuie sa fie seful – temut sau iubit?”, care a fost „Respectat” 🙂

Sergiu Negut – business angel si consultant pentru cresterea afacerilor

  • A fi antreprenor inseamna sa faci acel ceva pe care nu ti-l cere nimeni, sa iti asumi ca vei fi in permanenta ala tras de urechi pentru ca sfideaza regula.
  • Indiferent de ceea ce faci, e bine sa ai un Personal Board of Advisors cu care sa iti poti valida/dezbate ideile.
  • Un business de succes trebuie pornit de la ceea ce este identificat ca fiind „pe val” – acel ceva care produce o schimbare in societate, in comportamentul consumatorului.
  • Ce il motiveaza pe Sergiu: sa schimbe ceva prin interventia lui.
  • In orice business de antreprenor, inainte de faza de control, e nevoie de faza de inovare.
  • Acolo unde lucrurile merg foarte bine, este greu de implemantat o schimbare, cu alte cuvinte provocarile trebuie cautate acolo unde e loc de oameni „care sa fie trasi de urechi”.

Concluzii Vlad Mixich:

  • Esecul si frica sunt vampiri de energie. Problema nu este sa cum scapam de ei, ci ce facem cu ei.
  • E nevoie de o doza de autism in fata esecului – traire patologica, intensa, dar la timpul prezent.
  • Solutii de adaptare:
    • Intelegerea fricii astfel incat sa o poti logaritma;
    • Esecul trebuie impartit in mai multe probleme mici, care in felul asta ajung sa para doar niste necazuri;
    • Gaseste-ti „ingerul” – partenerul care sa te poate ajuta sa deviezi tensiuneaa;
    • Esueaza repede, invata si fugi inainte;
    • Arunca-te in sentimentul tristetii, fara sa il tratezi ca pe un handicap. Tristetea are sens biologic, creeaza starea de spirit necesara, e o trambulina;
    • Aloca timp singuratatii tale, un timp constructiv, care sa iti permita luxul de a nu fi permanent conectat, in control. Cel putin o data pe luna traieste-ti autentic momentul de singuratate, in care esti doar tu cu tine, fara presiunile exterioare.
  • Dostoievski: „Dumnezeu e ceea ce face omul in singuratatea lui”.

Este yoga un sport?*

Articol scris de Jani Costache 

10941794_10152699813969506_314352275_nIntreb in stanga si in dreapta: este yoga un sport?

Nu exista un raspuns clar, pentru ca nu exista o granita intre cele doua. Dar cu siguranta, daca vei intreba 100 de persoane care practica yoga, cele mai multe vor raspunde ca nu. Asta este si parerea mea. Daca este yoga un sport, de ce nu se introduce la Olimpiada? Prin comparatie, in sport exista competitie, laitmotiv-ul pentru care cred ca yoga nu este un sport. Practicand yoga nu concurezi cu altii, nici macar cu tine insuti. Exercitiile din timpul clasei de yoga nu sunt ceva ce trebuie criticat, judecat sau laudat. Nu primesti medalii sau premii pentru ca tocmai ti-ai atins degetele de la picioare. Este o experienta personala, o calatorie in explorarea Sinelui, un mod de viata. Mahatma Gandhi spunea: „este despre sanatate, care este bogatia reala, si nu despre bucati de aur si argint”. Nu putem vorbi despre performanta in yoga. Transformand-o intr-o competitie, o clasa de yoga ar fi plina de ganduri de genul: eu am rezultate mai bune, eu lucrez mai bine, eu sunt mai bun, ceea ce duce la hranirea ego-ului, ceea ce este total gresit pentru ca exact despre asta nu este yoga.

A devenit un „sport” de cand a ajuns foarte populara si s-a introdus in programele salilor de fitness, punandu-se mai mult accent pe partea fizica (ceea ce mi se pare firesc), insa departandu-se foarte mult de ceea ce inseamna yoga cu adevarat si uitand de fapt ca yoga prin definitie inseamna „uniune”: uniunea planului fizic cu cel al mintii si al spiritului. Dar pentru asta exista centre specializate in care se practica yoga traditionala.

Poate este de multe ori si vina instructorilor de yoga, care transmit aceasta idee de fitness-yoga. Mi se pare ok sa o practici, atata timp cat transmiti ca asta nu e tot.

Pentru mine, yoga este cel mult exercitiu fizic daca ar fi sa ii privesc latura sportiva. Intr-adevar, este un mijloc pentru a-ti imbunatati flexibilitatea si echilibrul, iti poti tonifia musculatura si iti poti corecta anumite atitudini vicioase de postura. Yoga poate fi considerata atletica pentru ca necesita rezistenta si concentrare. In timp ce acestea sunt calitati sportive fantastice, a considera yoga un sport ar presupune un sentiment de competitie, care ne spune ca unul este mai bun decat celalalt, or nu, yoga nu este despre asta. Este mult mai mult. Yoga intruchipeaza ideea ca accepti si muncesti pentru a cultiva constientizarea, indiferent cat de flexibila sau rezistenta (intr-o anumita postura) este persoana de langa tine. Daca tratezi yoga ca pe un sport, vor exista si riscuri. Fiind in competitie cu ceilalti, vei gasi yoga probabil ca fiind iritanta, suparatoare, in loc sa te bucuri de propria experienta. Iti vei impinge corpul sa faca lucruri pe care nu este pregatit sa le faca si astfel exista riscul sa te accidentezi si sa faci mult rau corpului, care este „instrumentul” din aceasta calatorie numita „yoga”. Pentru mine yoga este o stiinta, un proces, o stare.

Poate ca yoga este un sport. Poate nu. Nici nu cred ca este atat de important, atata timp cat practici aceasta disciplina cu integritate.

Tu ce crezi? Este yoga un sport? 🙂

Nota: Jani este profesoara mea de yoga de aproape doi ani la Pure Fitness. Ea se numara printre primii oameni care m-au invatat sa lucrez cu mine insami, sa ies din zona de confort, tinand totodata cont de cerintele corpului meu. A reusit sa ma faca sa eman energie si entuziasm dupa fiecare ora de yoga, fara de care acum cred ca m-as simti un om mai sarac la nivel personal. Despre ce a insemnat si inseamna pasiunea asta pentru mine am mai scris si aici.

*Guest post

Pretextul Noului An

Ce bine ca timpul, asa nerabdator si cum e el in general, ne ofera totusi o data pe an posibilitatea schimbarii „formalizate”: un An Nou, sarbatorit peste tot in lume mai mult sau mai putin fastuos, dar NOU pretutindeni. Asadar, daca altfel ne e greu sa ne resetam pentru ca nu gasim motive intemeiate sau nu avem pur si simplu pornirea, odata cu anul cel nou parca sunt sanse mai mici sa fim judecati daca decidem ceva radical in vietile noastre – pentru ca practic cu totii beneficiem de noul inceput calendaristic, tine doar de fiecare cum il fructificam la nivel personal 🙂

pasi blog